marți, 30 martie 2010

Imobiliare

La un moment dat, dacă o să am timp și răbdare, voi scrie un pic mai larg despre acest subiect.
Între timp am găsit o postare interesantă pe un blog pe care-l urmăresc:
http://tavanulfals.wordpress.com/2010/03/29/vanzatorii-de-iluzii/

Vă recomand la toți să-l citiți și să luați aminte cele scrise acolo, poate nu sunteți de acord cu ideile descrise acolo dar aceasta nu le face mai false.

miercuri, 24 martie 2010

Rostul oamenilor

Cred că toţi ne-am pus întrebarea oare de ce a fost nevoie de oameni din punctul de vedere al evoluţiei. Oare natura chiar are nevoie de noi? Poate toată evoluţia omenirii s-a întâmplat din cauza unui scop bine definit? Dar care ar fi acel scop?
Din partea mea sunt ferm convins că omul există ca să readucă în ciclul natural atomii de carbon şi moleculele de carbohidraţi care s-au blocat de-a lungul milioanelor de ani în formă de cărbune şi ţiţei.

Pe ce îmi bazez aceasta presupunere? Nivelul concentraţiei de CO2 a fost de chiar şi 10 ori mai mare în erele preistorice, când creşteau cu precădere copaci de peste 100m şi iarbă de 2-3 metrii. Toate plantele acestea "se hrăneau" cu acest dioxid de carbon, iar cu moartea lor şi ajungerea lor în subsol în formă de cărbune şi ţiţei ele au fost "scoase" din ciclul naturii.

Aşa vine şi cealaltă întrebare firească, dacă rostul nostru este să aducem înapoi carbonul blocat sub pământ în ciclul naturii, oare "lupta împotriva încălzirii globale" (încălzire care în mod evident nu a fost cauzat de om), respectiv lupta împotriva emisiilor de CO2 nu este de fapt o luptă împotriva a rostului nostru în natură?

Da avem nevoie de aer respirabil în oraşe, şi de aceea cred că maşinile, motocicletele etc. electrice reprezintă viitorul transportului urban dar consider că aceasta nu este un motiv pentru a taxa aerul respirat, şi nici pentru a nu folosi în continuare combustibili fosili.

vineri, 5 martie 2010

Despre democrație - sau de ce sunt conducătorii noștri mediocrii

În primul rând am pornit acest blog, deoarece şi eu ca mulţi alţii simt nevoia de a da frâu liber micilor sau mai marilor "frustrări" din viaţă. Şi ţara în care trăim este perfectă pentru a avea cât mai multe "frustrări" posibile.

Încep acest blog cu un articol despre democraţie, ce este şi ce ar trebui să fie, după care încerc să-l pun în contextul struțo-cămilei din România, acest "model" în domeniu pentru toţi.
Ironia anumitor secvenţe sau pasaje este intenţionată şi trebuie înţeleasă ca atare.

Probabil mulţi ştim că democraţia nu este o invenţie chiar nouă, o variantă a acesteia a fost forma de guvernare a Atenei prin 508 IEN, dar variante primitive se regăseau chiar şi la sumerieni.
De obicei se defineşte democraţia ca fiind caracterizată de conducerea de către cei majoritari.
Nu vreau să intru în foarte multe detalii legate de concepte gen tirania majorităţii, important este că într-o democraţie modernă în principiu hotărește majoritatea, ţinând cont şi de nevoile celorlalţi (din păcate se face din ce în ce mai mult abatere de la acest principiu), aceasta fiind de fapt diferenţa mare între o republică modernă democratică şi o democraţie antică în care majoritatea poate să decidă orice chiar şi în defavoarea tuturor celorlalţi.

Democraţia poate avea diverse forme, dar în principiu formele importante sunt democraţia reprezentativă şi directă. Cea directă e destul de rară, Elveţia fiind singura ţara unde orice lege necesită votul populaţiei.

Astfel cea mai răspândită variantă este cea reprezentativă, respectiv cea în care noi "poporul" ne ducem şi ne "alegem" conducători. În principiu sună bine, doar că are o mare problemă.
După părerea mea:
Democraţie = mediocraţie
Asta se poate demonstra cu ajutorul distribuţiei normale. Majoritatea nu sunt nici foarte destepţi nici foarte proşti, nici foarte compententi în a face ceva, nici complet incompetenţi, sunt mediocrii. Astfel şi oamenii pe care o să-i aleagă o să fie cum sunt ei - mediocrii la rândul lor.

Acest lucru teoretic se poate compensa, dacă aceşti conducători şi-ar alege consilieri care să aibă competenţe foarte bune în domeniul lor. Astfel se poate transforma un dezavantaj într-un avantaj. Din păcate majoritatea se cred ei destul de competenţi în foarte multe teme, astfel nici nu încearcă să-şi caute consilieri compententi.

Cazul României este unul aparte, noi n-avem democraţie, doar iluzia unei democraţii reprezentative, dar de-facto aceasta este o formă de oligarhie, în care nişte grupuri de interese încearcă să stoarcă tot ce pot din rest.
Votanţii din ţara noastră ar trebui să înţeleagă, că nu este important să alegi oameni care par "competenţi" sau care au gura mare, sau oameni care ne promit autostrăzi până la Lună şi înapoi. Trebuie oameni, care să ştie să-şi aleagă oamenii cu care să lucreze (şi nu să "lucreze").
Trebuie aleşi parlamentari, primari etc. nu pe baza a ce promit, ci pe baza oamenilor pe care au în jurul lor. Cum să votezi politicieni care se înconjoară cu maneliști, mafioţi şi alte "grupuri de interese"?
Înlocuirea clasei politice din păcate nu se poate realiza uşor, iar metodele cel mai des vehiculate pe diverse bloguri şi forumuri (respectiv absenteismul şi votul blam) nu sunt eficiente, deoarece aceste metode transformă o minoritate extremă într-o "majoritate". Deoarece dacă ai 5% din populaţie care sunt naţionalişti de extremă dreapta, dar care toţi se duc să voteze, şi dacă doar 20% din populaţia totală îşi exprimă votul atunci acei 5% se vor reprezenta prin 25%.
Din păcate nu văd soluţii cum s-ar putea înlocui "politicienii" de azi cu nişte politicieni adevăraţi, care în primul rând să reprezinte votanţii şi nu pe ei înşişi, politicieni care să nu promită ci să facă, politicieni care să nu "ştie" tot ci care să aibă oameni capabili în jurul lor care să ştie în locul lor... dar asta în ţărişoara noastră mică nu ştiu dacă se mai poate...