luni, 10 mai 2010
Numărul șomerilor în scădere
Știrea cea mare a zilei este că numărul șomerilor din aprilie a scăzut față de martie. Întrebarea cheie este dacă nu cumva doar numărul celor care primesc indemnizație de somaj a scăzut. Parcă sectorul privat a început disponibilizările la începutul anului trecut, deci e foarte probabil că această scădere a numărului de șomeri se datorează pur și simplu faptului că cei care sunt șomeri de la începutul anului trecut nu mai primsc indemnizație. Era mai interesant de aflat dacă a crescut numărul angajaților față de luna anterioară, ceea ce în România ar fi un indicator mai exact decât rata șomajului.
joi, 6 mai 2010
Quo vadis Romania?
După aproximativ un an și ceva a revenit la noi cămătarul principal pentru tările aflate în curs de dezvoltare, FMI, să ne ceară socoteală ce am făcut cu banii pe care ne-au dat, respectiv cum intenţionăm să-i dăm înapoi acest împrumut care cică nu ne va costa "nici un leuț". Oricine și-a luat credit vreodată de la o bancă știe că acestea își vor banii înapoi la un moment dat, cu tot cu dobânda aferentă. Aparent guvernanții noștri încă n-au auzit de acest lucru.
Îmi amintesc de prima carte pe care am citit-o vreodată legat de teme economice, The Art Of Money Getting, scrisă de către P.T. Barnum primul milionar din show-business, care a fost de mai multe ori și sărac și bogat în viața lui. Cartea este o culegere de sfaturi practice, care sunt valabile chiar și după 130 de ani de la publicare. Capitolul trei al acestei cărți este intitulat "Avoid debt" și ne povestește despre cum ne transformă datoriile în niște sclavi. A te împrumuta în continuu pentru consumul propriu te va ține în sărăcie toată viața. Aparent guvernanții în ciuda a zecilor de diplome de doctor nu citesc astfel de cărți, probabil sunt prea ocupați cu numărarea banilor pe care si i-au însușit din banii contribuabililor. Dar ceea ce este valabil pentru persoane fizice, este valabil și pentru state. Dacă te împrumuți fără responsabilitate și mai ales pentru a-ți cumpăra haine noi (sau să plătești pensii, salarii, să dai contracte pentru plantat flori la prieteni etc.), la un moment dat vei fi sclavul creditorilor tăi, care nu ți-au dat banii din bunătatea inimii lor, ci pentru că tu plătești dobândă pe banii respectivi. Și astfel datoriile rostogolite vor deveni din ceea ce mai mari, până la punctul în care veniturile nu-ți mai ajung nici măcar să plătești dobânda.
Delegația FMI a venit pentru că vede, că guvernanții n-au făcut nimic pentru a putea plăti înapoi banii împrumutați. Ca să putem da banii înapoi trebuie luate una din cele două variante:
a) Scăzut cheltuielile - acest lucru se poate realiza prin reducerea aparatului birocratic, o hierarhizare pe baza performanțelor a bugetarilor și eliminarea celor neperformanți din sistem sau reducerea salariilor lor, oprirea furtului din bunul comun prin licitații aranjate etc. - din păcate aceste măsuri sunt nepopulare în rândul clientelei politice și al sindicatelor puternice care mai există în instituțiile statului, astfel rămâne varianta
b) Creșterea veniturilor - care teoretic se poate realiza prin mărirea bazei de impozitare (prin reducerea evaziunii - greu de făcut deoarece mulți evazioniști stă pe fotoliile din parlament), sau mărirea taxelor și impozitelor. Mărirea taxelor și impozitelor aproape niciodată nu aduce o creștere semnificativă a veniturilor, iar aceasta poate fi explicată prin Curba lui Laffer. Nu voi încerca să vă plictisesc cu concepte economice de genul - Elasticitatea Venitului Impozabil - important este însă noțiunea că există un punct optim până la care pot fi ridicate taxele, în care colectarea este maximă, dar în orice direcție ai încerca să modifici aceste taxe, nu poți ajunge decât la scăderi ale veniturilor bugetare.
Acest punct optim nu este unul fix pentru toată lumea, există diferențe culturale și empiric pare că în România nivelul optim de colectare e în jurul a 33% din PIB. N-a crescut niciodată peste acest nivel, nici când aveam impozitare progresivă, și nici cu cota unică de 16%.
Și totuși varianta cea mai probabilă vehiculată în presă este creșterea în tandem a TVA și cotei unice. Astfel în loc să se restructureze un sistem de câteva sute de mii de angajați ai administrației publice, prin informatizare sistemului (cu firme competente - prietenii știu de ce), prin simplificarea sistemului fiscal (de ce nu putem avea 5-6 taxe importante în loc de 400), vom fi loviți toți de către guvernul nostru iubit. Ce-i drept TVA teoretic este o taxă destul de corectă, îl afectează la fel și pe cel bogat și pe cel sărac, dar practic tot cei săraci o să fie cel mai puternic loviți. Cineva care are nevoie de un Q7 (e la modă să vorbești despre Q7 în zilele astea), își permite să-l cumpere din Germania cu TVA 19% fără nici-o problemă, dar săracii care au un salariu de 600 de lei pe lună va trebui să plătească mai mult chiar și pentru pâinea de toate zilele.
La fel o să fie lovit și sectorul IMM-urilor. Degeaba poți recupera TVA pentru materii prime, dacă trebuie să aștepți cu lunile după ea, și le va scade și marja de profit, deoarece valoarea lor adăugată va fi taxat cu mai mult.
Și dacă toate acestea nu sunt de ajuns, mai vine deasupra și o cotă unică mai mare, procentul nu-l speculez acum, dar care va lovi în felul următor: angajatul o să primească și mai puțini bani pe care va putea să-i cheltuie (nu-i de ajuns că oricum va putea cumpăra mai puțin din cauza a TVA crescut), dar și angajatorul o să plătească impozit mai mare pe eventualul profit pe care îl face.
Toate acestea la un loc, sunt convins că o să crească evaziunea, o să falimenteze multe din firmele care abia se țin pe linia de plutire și într-un final e posibil să ajungem în situația Greciei. Cu tot cu mișcări de stradă etc.
Deja sunt foarte convins că guvernanții vor alege aceste "soluții", deoarece nu sunt capabili sa gândească pe termen lung.
Eu de partea mea aș lua următoarele măsuri:
a) O migrare agresivă către un sistem de pensii, după modelul din Chile, astfel încât tinerii de azi să mai apuce să aibă pensie.
b) Eficientizare a birocrației, taxe mai puține la număr, dar bine gândite.
c) Încurajarea celor care fac evaziune să iasă la suprafață (de genul - cei care plătesc angajații la negru să primească amnestie pentru trecut și să plătească doar 50% în primul an).
d) Stoparea licitațiilor frauduloase și a contractelor păguboase pentru stat. Pentru această măsură ar trebui să fie interzis ca o firmă în care are interes o rudă până la gradul trei al vrunui demnitar să participe la licitații. Acesta corelat cu licitații transparente pentru toată lumea.
e) Stoparea subvențiilor pentru pământurile lăsate la pârloagă și instituirea unei taxe pe imobile de cel puțin 0.5% din valoarea de piață dacă imobilul nu este folosit în scopul de a produce ceva - asta corelat cu acordarea subvențiilor europene către cei care își lucrează pământurile sau iau în arendă pământurile altora.
f) Reducerea povarei pe salarii suportate de angajatori și angajați, astfel încât să fie motivat antreprenoriatul și ajutate IMMurile. Astfel cu timpul s-ar reduce numărul șomerilor iar cei care muncesc vor putea să aibă venituri mai mari și astfel s-ar putea crea bazele unei creșteri sănătoase.
Vă rog să veniți și cu alte idei dacă aveți, acestea sunt doar idei de bază, dar prin care doresc să arăt că oricine care încearcă să gândească pe termen lung ar lua alte decizi decât guvernul nostru.
De ce nu se vor implementa niciodată astfel de măsuri? Unele nu sunt populare, altele n-ar fi agreate de sindicate (Cum ar fi să avem doar 20% din funcționarii pe care îi avem - dar fără cozi și fără alergat pentru patroni? Nasol nu?)
Pe de altă parte, mai ales cu "măsurile anticriză" preconizate, încep să ajung la concluzia că Grecia e mic copil pe lângă noi, și dacă nu se pornește vro nouă bulă în zonă o să ajungem mult mai rău ca ei. Și nici exemplul Japoniei nu mă încurajează, cu datoriile ei publice de 200% din PIB și totuși stagnare de 20 de ani.
Să trăim bine! Nu-i asa?
Later Edit:
Aparent noua variantă este scăderea pensiilor, salariilor bugetarilor etc. Măsuri nepopulare.. dar un pas înainte față de creșterea taxelor, dar dacă stai pe marginea prăpastiei un pas înainte nu e neapărat recomandat... Întrebarea e ce vor genera acestea? Mișcări de stradă? Greve? Sau poate nimic?
Apropos am găsit o carte interesantă pe forumul lui Flavian: Aventurile lui Jonathan Gullible
Îmi amintesc de prima carte pe care am citit-o vreodată legat de teme economice, The Art Of Money Getting, scrisă de către P.T. Barnum primul milionar din show-business, care a fost de mai multe ori și sărac și bogat în viața lui. Cartea este o culegere de sfaturi practice, care sunt valabile chiar și după 130 de ani de la publicare. Capitolul trei al acestei cărți este intitulat "Avoid debt" și ne povestește despre cum ne transformă datoriile în niște sclavi. A te împrumuta în continuu pentru consumul propriu te va ține în sărăcie toată viața. Aparent guvernanții în ciuda a zecilor de diplome de doctor nu citesc astfel de cărți, probabil sunt prea ocupați cu numărarea banilor pe care si i-au însușit din banii contribuabililor. Dar ceea ce este valabil pentru persoane fizice, este valabil și pentru state. Dacă te împrumuți fără responsabilitate și mai ales pentru a-ți cumpăra haine noi (sau să plătești pensii, salarii, să dai contracte pentru plantat flori la prieteni etc.), la un moment dat vei fi sclavul creditorilor tăi, care nu ți-au dat banii din bunătatea inimii lor, ci pentru că tu plătești dobândă pe banii respectivi. Și astfel datoriile rostogolite vor deveni din ceea ce mai mari, până la punctul în care veniturile nu-ți mai ajung nici măcar să plătești dobânda.
Delegația FMI a venit pentru că vede, că guvernanții n-au făcut nimic pentru a putea plăti înapoi banii împrumutați. Ca să putem da banii înapoi trebuie luate una din cele două variante:
a) Scăzut cheltuielile - acest lucru se poate realiza prin reducerea aparatului birocratic, o hierarhizare pe baza performanțelor a bugetarilor și eliminarea celor neperformanți din sistem sau reducerea salariilor lor, oprirea furtului din bunul comun prin licitații aranjate etc. - din păcate aceste măsuri sunt nepopulare în rândul clientelei politice și al sindicatelor puternice care mai există în instituțiile statului, astfel rămâne varianta
b) Creșterea veniturilor - care teoretic se poate realiza prin mărirea bazei de impozitare (prin reducerea evaziunii - greu de făcut deoarece mulți evazioniști stă pe fotoliile din parlament), sau mărirea taxelor și impozitelor. Mărirea taxelor și impozitelor aproape niciodată nu aduce o creștere semnificativă a veniturilor, iar aceasta poate fi explicată prin Curba lui Laffer. Nu voi încerca să vă plictisesc cu concepte economice de genul - Elasticitatea Venitului Impozabil - important este însă noțiunea că există un punct optim până la care pot fi ridicate taxele, în care colectarea este maximă, dar în orice direcție ai încerca să modifici aceste taxe, nu poți ajunge decât la scăderi ale veniturilor bugetare.
Acest punct optim nu este unul fix pentru toată lumea, există diferențe culturale și empiric pare că în România nivelul optim de colectare e în jurul a 33% din PIB. N-a crescut niciodată peste acest nivel, nici când aveam impozitare progresivă, și nici cu cota unică de 16%.
Și totuși varianta cea mai probabilă vehiculată în presă este creșterea în tandem a TVA și cotei unice. Astfel în loc să se restructureze un sistem de câteva sute de mii de angajați ai administrației publice, prin informatizare sistemului (cu firme competente - prietenii știu de ce), prin simplificarea sistemului fiscal (de ce nu putem avea 5-6 taxe importante în loc de 400), vom fi loviți toți de către guvernul nostru iubit. Ce-i drept TVA teoretic este o taxă destul de corectă, îl afectează la fel și pe cel bogat și pe cel sărac, dar practic tot cei săraci o să fie cel mai puternic loviți. Cineva care are nevoie de un Q7 (e la modă să vorbești despre Q7 în zilele astea), își permite să-l cumpere din Germania cu TVA 19% fără nici-o problemă, dar săracii care au un salariu de 600 de lei pe lună va trebui să plătească mai mult chiar și pentru pâinea de toate zilele.
La fel o să fie lovit și sectorul IMM-urilor. Degeaba poți recupera TVA pentru materii prime, dacă trebuie să aștepți cu lunile după ea, și le va scade și marja de profit, deoarece valoarea lor adăugată va fi taxat cu mai mult.
Și dacă toate acestea nu sunt de ajuns, mai vine deasupra și o cotă unică mai mare, procentul nu-l speculez acum, dar care va lovi în felul următor: angajatul o să primească și mai puțini bani pe care va putea să-i cheltuie (nu-i de ajuns că oricum va putea cumpăra mai puțin din cauza a TVA crescut), dar și angajatorul o să plătească impozit mai mare pe eventualul profit pe care îl face.
Toate acestea la un loc, sunt convins că o să crească evaziunea, o să falimenteze multe din firmele care abia se țin pe linia de plutire și într-un final e posibil să ajungem în situația Greciei. Cu tot cu mișcări de stradă etc.
Deja sunt foarte convins că guvernanții vor alege aceste "soluții", deoarece nu sunt capabili sa gândească pe termen lung.
Eu de partea mea aș lua următoarele măsuri:
a) O migrare agresivă către un sistem de pensii, după modelul din Chile, astfel încât tinerii de azi să mai apuce să aibă pensie.
b) Eficientizare a birocrației, taxe mai puține la număr, dar bine gândite.
c) Încurajarea celor care fac evaziune să iasă la suprafață (de genul - cei care plătesc angajații la negru să primească amnestie pentru trecut și să plătească doar 50% în primul an).
d) Stoparea licitațiilor frauduloase și a contractelor păguboase pentru stat. Pentru această măsură ar trebui să fie interzis ca o firmă în care are interes o rudă până la gradul trei al vrunui demnitar să participe la licitații. Acesta corelat cu licitații transparente pentru toată lumea.
e) Stoparea subvențiilor pentru pământurile lăsate la pârloagă și instituirea unei taxe pe imobile de cel puțin 0.5% din valoarea de piață dacă imobilul nu este folosit în scopul de a produce ceva - asta corelat cu acordarea subvențiilor europene către cei care își lucrează pământurile sau iau în arendă pământurile altora.
f) Reducerea povarei pe salarii suportate de angajatori și angajați, astfel încât să fie motivat antreprenoriatul și ajutate IMMurile. Astfel cu timpul s-ar reduce numărul șomerilor iar cei care muncesc vor putea să aibă venituri mai mari și astfel s-ar putea crea bazele unei creșteri sănătoase.
Vă rog să veniți și cu alte idei dacă aveți, acestea sunt doar idei de bază, dar prin care doresc să arăt că oricine care încearcă să gândească pe termen lung ar lua alte decizi decât guvernul nostru.
De ce nu se vor implementa niciodată astfel de măsuri? Unele nu sunt populare, altele n-ar fi agreate de sindicate (Cum ar fi să avem doar 20% din funcționarii pe care îi avem - dar fără cozi și fără alergat pentru patroni? Nasol nu?)
Pe de altă parte, mai ales cu "măsurile anticriză" preconizate, încep să ajung la concluzia că Grecia e mic copil pe lângă noi, și dacă nu se pornește vro nouă bulă în zonă o să ajungem mult mai rău ca ei. Și nici exemplul Japoniei nu mă încurajează, cu datoriile ei publice de 200% din PIB și totuși stagnare de 20 de ani.
Să trăim bine! Nu-i asa?
Later Edit:
Aparent noua variantă este scăderea pensiilor, salariilor bugetarilor etc. Măsuri nepopulare.. dar un pas înainte față de creșterea taxelor, dar dacă stai pe marginea prăpastiei un pas înainte nu e neapărat recomandat... Întrebarea e ce vor genera acestea? Mișcări de stradă? Greve? Sau poate nimic?
Apropos am găsit o carte interesantă pe forumul lui Flavian: Aventurile lui Jonathan Gullible
Abonați-vă la:
Postări (Atom)