vineri, 11 noiembrie 2011

Pe marginea noii taxe auto

Taxa auto din România mi s-a părut din start o cretinitate, cu singurul scop de a ajuta Dacia să vândă mai multe mașini. Noua variantă în opinia celor de la ZF va afecta piața mașinilor mai vechi de patru ani. Probabil că așa va fi, dar eu pun pariu că vom asista la urmatorul fenomen: Cei care cumpără mașini la mâna a doua vor face doar un contract de vânzare-cumpărare și nu va mai înmatricula mașina pe numele său. Va lua doar talonul și cartea de identitate a mașinii, se angajează că plătește taxe și impozite și gata. Deja cunosc multe cazuri de acest gen. Și spre deosebire de mașinile aduse de afară, nu e obligatoriu să reînmatriculezi o mașină când o vinzi în interiorul țării. Oricum sunt curios de celelalte efecte perverse ale taxei auto.

luni, 31 octombrie 2011

Articole IT&C slabe

Citesc din când în când știrile de pe money.ro și începe să mă dispere calitatea articolelor acestora. Să luăm de exemplu următorul articol.
Articol prost documentat, zero barat din punct de vedere jurnalistic. Cum să dai titlu de acest tip și 4 din cele 5 telefoane prezentate să nu fie cu Android. Cei de la money.ro ar trebui să-și caute alți colaboratori sincer pe partea de IT&C, că cei actuali sunt cam praf.

duminică, 18 septembrie 2011

Îndobitocire imobiliară

Uite că cei de la wall-street.ro au realizat un articol în care încearcă să convingă lumea, cum te costă aproximativ la fel de mult rata la bancă decât chiria.
Sursa de date este una indubitabil obiectivă și de necontestat (pentru cei cu mintea mai înceată, epitetele anterioare sunt ironice), imobiliare.ro
Din moment ce siteul respectiv publică doar anunțurile proprietarilor și își face statistică doar din acestea, acestă statistică e destul de irelevantă.
Momentan, văd doar cazul meu, care stau în chirie, și chiria e pe la jumătate față de cât ar costa un apartament similar cu Prima Plasă. De alte credite să nu mai pomenim. Înțeleg și eu dorința de a fi proprietar, dar nu cu orice preț. Prefer să stau în chirie pe moment și din cauza mobilității. Dacă vreau să mă mut din diverse motive, e simplu, pun tot ce am în portbagaj și pa. Dacă vreau să emigrez, la fel. În alt oraș din România oricum nu m-aș muta.
În fine, revenind la idee, statistica aceea este înșelătoare și irelevantă. În contextul actual cei care vor să investească în locuințe, ar trebui să stea în așteptare. Părearea mea e, că ar fi destul de frustrant să vezi că ai dat 60000 de euro pe un apartament și la 6 luni să găsești ceva asemănător la 55000. Și între timp ai mai dat și la bancă măcar 1500 de eur.
Just my two cents.

vineri, 5 august 2011

"Masacru" pe bursele lumii

Acum câteva zile am intrat în argumente cu Lav despre investiții în bursă. Uite că am avut dreptate, e destul de riscant să-ți investești tot ce ai în perioada asta pe bursă. Azi deja prin toate canalele de TV au început cu "urlatul" că vai de burse și nu se știe când se oprește căderea. Sau citez de pe money.ro: "„Cine ar putea spune exact şi nici nu mai are importanţă ce anume a declanşat nebunia. Problema este ce va urma? Veştile proaste a umplut paharul, cele despre datoriile suverane (ale Guvernelor, n.red.) europene, adăugate la soluţia de compromis pentru evitarea default- ului american“, constată Răzvan Paşol, preşedintele casei de brokeraj Intercapital Invest."
Păi dat fiind că moșu e la muncă în Norvegia, vă zic eu de ce au scăzut puternic bursele lumii. Au scăzut puternic pentru că s-a ajuns într-o zonă de ofertă. Au scăzut pentru că pe 1 mai s-a realizat o confluență de cicluri, iar băieții deștepți s-au apucat să-și marcheze profiturile. Din 1. mai a fost primul val de scădere și a durat până mijlocul lui iunie. Acuma suntem în valul trei al scăderii pe graficul zilnic și pe cel săptămânal.



Deci perspectiva pe termen scurt este de creștere. Pe termen mediu spre lung în schimb mă aștept la scăderi deoarece pe graficul lunar abia a început valul 1 sau 3 (aici nu sunt foarte sigur pe mine) cu adevărat.


Dacă e valul 3 atunci Dow ar putea scădea sub minimele din 2008, și probabil s-ar întoarce la vro 5500 de puncte. Dacă e valul 1 atunci probabil că pe la 8000-8500 se va întoarce. Asta fiind perspectivă de termen lung, nu-i un scenariu nicidecum sigur, și ar trebui să dureze cam un an cel puțin până se adeverește.. dacă.

Momentan cred că scăderea s-a cam consumat, sau e aproape de a se consuma. Probabil că bursele vor reveni pe creștere și prima rezistență dacă nu mă înșel este pe la 12200 de puncte pentru DOW.
N-am avut niciodată curajul să fac prezicieri, asta fiind prima. Hai să vedem dacă am dreptate.

joi, 16 iunie 2011

Un articol interesant despre încălzire globală

Pentru toți cei panicați de încălzirea globală le recomand să citească acest articol. Poate vă luminează mințile despre cum unii manipulează datele mai degrabă, decât să accepte că teoriile lor sunt incorecte.

Despre tema Ținutului Secuiesc

M-a întrebat ieri un prieten ce părere am despre circul cu Ținutul Secuiesc. Nu cred că aș putea să formulez mai bine decât autorul acestui articol.
Susțin și eu că ar fi nevoie de descentralizare, fondurile colectate de fiecare să rămână la ei. De ce trebuie impozitul de la o firmă din Brașov să ajungă la București? De ce nu se colectează la nivel local toate impozitele și doar de ex. 10% să fie trimis la București pentru susținerea aparatului birocratic, apărare etc. Cu restul se descurcă fiecare cum poate, sau cum are.

marți, 7 iunie 2011

Articol interesant despre credite

Cristian Dogaru are un articol foarte interesant despre credite cu titlul “Ati facut un copil? Si ce, o sa vreti reesalonarea creditului de fiecare data cand mai faceti unul?”.
În mare parte insistă asupra riscurilor pe care le întâmpină un om care se împrumută pe 25-30 de ani, recomand cu căldură tuturor care intenționează să devină sclavul băncilor.

marți, 17 mai 2011

Despre BCR

M-am dus azi să-mi închid un card pe care nu-l mai folosesc. Cică am avut pe el aproape 6 lei, dar am fost informat că oricum n-am ce să mai retrag deoarece comisionul de retragere este 0.4% minim 6 lei. Prost am fost că n-am mai pus vro 5 lei în cont ca să scot din bancomat măcar 10 lei. Nu din cauza banilor, ci din cauza principiului. Adică ce sunt eu? Benefactorul BCR ca să le fac cadou 6 lei din banii pe care i-am muncit. Puteam să beau o bere pe acei bani de exemplu :D.
În fine, sunt bucuros că am mai scăpat de o bancă (și așa sunt încă client la 4 alte bănci). Pe de altă parte putea să vină și funcționara de la ghișeu cu această idee, așa că a ajuns și BCR pe lista mea de bănci cu care n-o să mai lucrez niciodată.

vineri, 6 mai 2011

Duduie sau bubuie

Cred că toţi cei care citesc bloguri economice au văzut că azi s-a început marcarea de profituri pe toate bursele de mărfuri. Pentru cine a pierdut știrile, principalele articole care tratează problema sunt scrise de:
Horea Mihaltan,
Cristian Dogaru
Lucian Davidescu
Tind sa fiu de acord cu cei care zic că sunt posibile câteva cicluri de creșteri și descreșteri, dar maximele de până acum nu cred că vor mai fi atinse în viitorul apropiat. Părerea mea este că procesul care a început stinge bulele existente gen argint, dar probabil va cauza începutul altor bule peste câteva luni, spre finalul acestui an.
Fundamentaliștii ca Flavian zic că acuma este momentul intrării pe argint etc., dar eu nu cred că asta e o mișcare chiar inspirată. Nu știu dacă se vor atinge valorile din 2008, dar probabil că vom ajunge aproape de ele, înainte ca un nou ciclu de creșteri să înceapă.
La noi în România în schimb duduie economia, inflația e de peste 8%, imobiliarele cică vor crește și ele, ieșim din recesiune, și o nouă epocă de aur va începe, în care toți vom avea salarii de 5000 de euro și o să plătim pe garsoniere de 20 de mp cel puțin 100000 de euro, că tot e mai ieftin decât în Tokio.

miercuri, 20 aprilie 2011

Metoda de calcul preț apartamente

Citind pe blogul Tavanulfals, un utilizator care se semnează cu meme a dat o formulă interesantă și după părerea mea destul de realistă pentru a calcula pretul corect pentru un apartament. Se referă la București dar poate fi aplicat și la alte orașe, în principiu cu modificarea în jos al prețului de start pe metru pătrat. De exemplu pentru brașov aș reduce prețul la metru pătrat cam la 600, deci prețul de start ar fi 45000, iar prețul final cam 24-25000 în cel mai rău caz.

Socoteala apartament:
75 mp x 800euro = 60.000 euro
an 1986-1989 = -18.000 euro (a trecut 30% din viata lui)
lipsa termopane = -1500 euro
lipsa izolatie termica = -4000 euro
parchet vechi/lipsa = -2000 euro
instalatie electrica aluminiu = -2000 euro
instalatii sanitare vechi(scurgeri…etc) = -500 euro
calorifere vechi = -500 euro
Usi vechi = -1000 euro
aproape de scoala, metrou, mijloace transport= 2000 euro
departe de scoala, metrou, mijloace transport = N-AS CUMPARA

===========================
Total 75mp 32.500 euro (se pare ca si notarii au calculat la fel)

vineri, 15 aprilie 2011

Ceva de pe net

Am citit azi o povestioară foarte tare, nu cunosc sursa dar am ales s-o pun aici ca să poată să citească și alții:

Eseu - Zmeul, personajul pozitiv din basme

După ce v-am arătat adevărata faţă a personajelor aşa-zis pozitive din desenele animate, vom demonta astăzi încă un mit, şi anume că Făt-Frumos este personajul pozitiv din basmele româneşti, iar Zmeul un ticălos fără pereche. În fapt, aşa cum vom vedea imediat, lucrurile stau exact pe dos.
Pentru asta, să facem mai întâi un mic profil psihologic al celor mai importante personaje din basmele româneşti.
Împăratul
E un moş senil şi complet incompetent. Singurul merit că a ajuns împărat e că a fost primul născut. Nu e în stare să aibă grijă de fii-sa, prin urmare mă întreb cum mama dracului ar putea avea grijă de ditai împărăţia. Nevastă-sa lipseşte din peisaj, e subînţeles moartă şi l-a lăsat cu trei fete care sigur nu-s ale lui, fiindcă moşul are vreo 70 de ani şi aia mică în jur de şaişpe. Deşi e înconjurat de viziri, dregători, sfătuitori, când e să ia vreo decizie îţi vine să-l iei la palme: primul individ care-i aduce fata înapoi o primeşte de nevastă şi mai ia şi jumătate de împărăţie. Strămoşul său care a întemeiat dinastia se răsuceşte în mormânt.
Fata cea mare şi fata cea mijlocie
Sunt nişte strâmbăciuni nasoale, plate şi complexate, care-şi urăsc sora mai mică pentru că e mignonă, are fund, ţâţe, e în centrul atenţiei şi e aia răpita, ba se mai şi mărită înaintea lor. Sunt atât de jenante că nici un zmeu nu le vrea.
Fata cea mică
E aia răsfăţata, bunăciunea învăţată să i se facă toate poftele. Mai e şi curvă de mică. Nici nu vreau să vorbesc mai mult despre ea, că mă enervez.
Făt-Frumos (Fefe)
De obicei, e unu’ căruia nu i-a plăcut cartea: ori prinţ, ori vreun coate-goale. Frumuşel şi efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat să frece menta în continuare şi să se ia la trântă prin iarbă cu oile, cu fraţii lui sau cu flăcăii satului, da’ vrea să dea lovitura. Şi, când boul de împărat dă sfoară-n ţară cu fiică-sa şi tronul premiu, normal că se prezintă primul. Habar n-are cum arată fata împăratului, dar nici nu-l interesează prea mult, de fapt vrea împărăţia. Şi oricum ştie de la tovarăşi că de obicei e răpită bucata familiei, nu cârjele ălelante două.
Calul
E singurul personaj pozitiv din toată povestea care merită apreciere. Înainte de episodul cu jăratec zace slab, bubos şi răpciugos în grajd, ceea ce arată încă o dată că împăratul e un idiot – nu aşa te porţi cu o asemenea comoară. Calul e cel care îi face strategia lui Făt-Frumos, în vorbe puţine şi concise. Nu zice prea multe pentru că probabil îi e jenă să intre-n vorbă cu un oportunist analfabet. În sufletul lui, îşi doreşte să fie în echipa Zmeului.
Mama Zmeilor
Este exact opusul împăratul. În primul rând, la ea e sigur că e mama zmeilor. Apoi, a făcut trei băieţi care e fiecare la casa lui, nu două plângăcioase şi-o curvă care stau pe capul lui, ca împăratul. Şi ia hotărâri bune şi de una singură, n-are nevoie de o armată de viziri, dregători, sfătuitori, etc.
Zmeul
E un tip hotărât, energic şi forţos. Probabil are un nas cât toate zilele, umblă neras, e păros şi are palmele tăbăcite. Asta ce ne spune? Că e un om care munceşte! A tras din greu ca să ajungă unde e – a ucis, a luptat, a umblat, a jefuit, s-a preocupat de cariera lui! Aşa merg lucrurile pe tărâmul celălalt, acolo nu-ţi dă nimeni un castel că te cheamă împăratul-nu-ştiu-cum. E sigur că Zmeul şi-a clădit palatul cu mâinile lui. Bine, o mai fi avut nişte muncitori pe care i-a mâncat după aia, dar sunt convins că a stat cu ei acolo, pe capul lor, să vadă cum pun ăia marmura în baie, să nu-l tragă-n piept şi să-l fure. Şi mi se pare normal să-i mănânce la sfârşit, ştim cu toţii cum sunt muncitorii.
Mai ştim că are o moşie imensă, populată cu tot felul de jivine ticăloase. Chiar credeţi că e uşor de administrat aşa ceva, să-i ţii în frâu pe toţi ăia? Păi aia nu sunt proşti ca ţăranii împăratului, dacă nu stai cu pleoapa pe ei… Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun cunoscător de oameni, un excelent strateg militar şi un bun trezorerier.
Dar Zmeul e un tip cinstit în sentimente şi cam fără noroc la femei. I-a venit vârsta însurătorii, a stat, a analizat, a cercetat, şi-a căutat nevastă. n-a găsit pe nimeni pe placul lui în propriul tărâm (ce s-alegi din jivinele alea?), deci s-a uitat la vecini. S-a îndrăgostit de fata aia mică a împăratului (ştie ce-i frumos, măcar fizic, şi nici nu încalcă eticheta, ţinteşte la acelaşi rang) şi a procedat în consecinţă, aşa cum cerea tradiţia: a luat-o la el. Aşa a făcut şi tac-su cu mă-sa, şi bunicul lui, şi străbunicul lui, la vremea lor. Aşa e normal: clar, fără ascunzişuri, umblat cu şoalda şi alte prosteli. Pui problema direct: “Fă, te iubesc, te vreau! Treci încoace.” Şi prostul chiar o iubeşte: n-o forţează, n-o siluieşte, e romantic, are o grădină cu trandafiri, o-nconjoară de bogăţii, îi face toate poftele. N-am auzit nici o poveste în care Zmeul s-o ţină pe prinţesă legată în beci, goală-puşcă şi să vină s-o violeze când are el chef, după cum ar merita. Peste tot citesc numai de caftane, covoare, tiare, bucate alese, mătăsuri fine, rochii, giuvaere, o ţine-n puf. Omul e familist şi serios, nu-şi uită îndatoririle: se duce-n fiecare zi la muncă şi anunţă civilizat, cu buzduganul, când vine acasă. Şi toate astea pentru ea, ca să n-o sufoce cu atenţie, să-i lase spaţiu, să fie liberă, să aibă matracuca timp să-şi facă unghiile, să nu facă istericale că, vezi doamne, a intrat peste ea în cameră şi-a văzut-o cu masca de castraveţi pe faţă.
Carevasăzică, moldoveanca trăieşte în puf, îi face prostul toate poftele, şi, în semn de mulţumire, ce face? Se amorezează de Făt-Frumos că are părul mai îngrijit şi tenul mai puţin acneic (vezi, n-ai vrut să te culci cu Zmeul) şi se hotărăşte să fugă cu el. Da’ mai întâi încep să se hârjonească în pat, în patul pe care Zmeul cu mâna lui îl cioplise, din nişte buşteni tăiaţi tot de el din pădure, şi-l cărase-n cârcă până la ultimul etaj al castelului, să aibă japiţa peisaj când se trezeşte dimineaţa sub baldachin. Şi proştii ăia doi stau până îi prinde Zmeul, căruia – în sfârşit! – i se aprind beculeţele.
Mai departe. Zmeul luptă corect, Făt-Frumos trişează: bea apă vie de la un corb pe care-l mituieşte, dă cu peria, gresia, năframa; în fine, face tot ce poate să lupte cât mai puţin şi să-i bage pe alţii la înaintare.
Din toate astea, eu pricep că morala basmului românesc e următoarea:
- dacă eşti un şmecher metrosexual şi ştii să profiţi de pe urma tonţilor incompetenţi ajunşi în poziţii de conducere, te aranjezi pe viaţă.
- dacă eşti o fiţoasă analfabetă şi de bani-gata, ai toate şansele să umble toţi după fundul tău şi după averea lu’ tac-tu.
- dacă eşti un tip cinstit, muncitor şi care luptă după reguli, pici de papagal.
Dacă basmul românesc ar fi avut măcar o urmă de dreptate, Zmeul i-ar fi rupt gâtul lui Fefe cu două degete, ar fi luat-o pe proasta aia, i-ar fi dat o bătaie soră cu moartea şi ar fi trimis-o rachetă înapoi la tac-su acasă. Apoi şi-ar fi strâns armata, ar fi năvălit pe tărâmul împăratului şi i-ar fi făcut prăpăd, ar fi violat, jefuit şi ucis tot ce i-ar fi stat în cale, ar fi unit cele două tărâmuri şi şi-ar fi făcut harem bdsm din toate gagicile alea proaste ca noaptea. Pentru că fiecare merită să-şi trăiască propriul basm.

vineri, 4 martie 2011

Iluzia bunăstării prin PIB și rare momente de sinceritate

Încep cu a doua, respectiv rarele momente de sinceritate. Asta a avut dl. Botiș ieri. După care a început să se sucească. Probabil i-a dat cineva peste bot. Oricum este clar demonstrabil că sistemul de pensii "pay as you go" e o schemă piramidală. Vine statul, colectează niște bani de la cei care muncesc și distribuie printre cei care sunt pensionari. Banii pe care îi primesc pensionarii n-are nici-o legătură cu suma cotizată de-a lungul vieții active.

Înapoi la iluzia bunăstării pe care o poate produce creșterea de PIB. Că se discută des despre asta la tembelizor mai nou. Sunt dispus să pun un pariu că 95% din populația țării habar n-are ce reprezintă exact PIBul, de metoda de calcul nici să nu mai vorbim. Economiștii dintre noi ar zice că PIB este consum + investiții + exporturi − importuri. Eu mai degrabă aș asemăna PIB cu cifra de afaceri a unei companii. Și dacă suntem cinstiți, cifra de afaceri în sine nu zice absolut nimic despre o companie. E ca în bancul cu contabilii, care merg pe stradă și văd un rahat.
Zice unul: -Îți dau 1000 lei dacă mănânci jumătate din acest rahat.
Zis și făcut, se trezește și al doilea: -Îți dau și eu 1000 de lei dacă mănânci cealaltă jumătate de rahat.
Acceptă și primul tranzacția, și la sfârșit constată:
-Auzi, noi am rahatul ăsta gratis?
-Da, dar am făcut rulaj de 2000 de lei.

Cam așa stă și treaba cu PIB, dacă se face "rulaj" PIB crește, dar asta nu înseamnă că bunăstarea a crescut.

vineri, 28 ianuarie 2011

De 28 ianuarie

Nu-i nimic special în ziua aceasta, doar că n-am avut altă idee de titlu.

Am văzut la TV cum toți lătracii plângeau femeia care a fost mușcată de câini în curtea la nu știu ce instituție. Nimeni nu-și punea problema că ea n-avea ce căuta acolo și de fapt s-a dus acolo să fure fier vechi... asta zice multe despre sistemul de valori din țara noastră. Nu există respect pentru proprietatea altora, o mentalitate rămasă din comunism, unde mulți se simțeau îndreptățiți să fure din bunul "comun".

O a doua știre deplânsă pe larg era infarctul CJ din Argeș. Eu sunt absolut convins că om cinstit nu poate ajunge să facă carieră în politică în România. Așa că nu înțeleg răzvrătirea împotriva judecătorilor. Ei măcar și-au făcut treaba... chiar dacă pe comandă politică.

joi, 27 ianuarie 2011

Pentru cei care încă plâng după comunism

Aseară la un moment dat am dat peste știri unde arătau niște oameni care plângeau nostalgic după comunism, că ce bine era, toți avea locuri de muncă, toți aveau unde să stea etc.

Acei oameni cred că n-au trăit pe vremea aceea sau habar n-au ce s-a întâmplat atunci.
Dar hai să luăm lucrurile pe rând.

Din punct de vedere economic, așa cum a arătat și Lucian Davidescu comunismul nu numai că n-a fost benefic, dar chiar a dăunat dezvoltării țării. Nimic nu arată mai bine acest lucru ca graficul de mai jos:



Ce "merite" a avut atunci comunismul? Păi a făcut ce au știut comuniștii mai bine, au redistribuit sărăcia. Era răsplătită lenea și nemunca.
Hai să vă dau și un exemplu: bunicul meu când era tânăr lucra pe câmp pentru niște oameni bogați (înainte de comunism). A strâns bani, iar când vroia să se însoare, s-a gândit să-și ia o căsuță unde să se stabilească. S-a dus în satul vecin, a negociat pentru o casă etc. Din păcate pentru el cu două zile înainte să trebuiască să plătească casa, s-au gândit acei minunați comuniști să confiște efectiv "averile" oamenilor care au muncit pentru ele. Astfel au făcut o lege prin care primii 100 de lei se schimbau cu 20, iar ce era peste 100 primeai 5 lei pentru fiecare suta de lei.
Totul pentru gloria comunismului și pentru a-i face pe toți egali (adică la fel de săraci). Așa s-au transformat banii de casă ai bunicului meu în banii pentru o pereche de bocanci.

Ce mai știau să facă comuniștii? Păi puteau să vină la tine niște funcționari și să-ți ia vaca pentru care ai muncit, i-ai dat de mâncare, l-ai crescut, ca să-l dea la alții care de obicei erau prea leneși să muncească - sau în aceeași ordine de idee, erau "privilegiați" - de exemplu securiști. Deci unii erau mai egali decât alții.

Cei care deplâng comunismul sunt de fapt confuzi, ei plâng după "siguranța" de altădată, să ai un loc de muncă sigur, să ai o locuință pe care îti dă cineva etc.

Cine crede că acum e capitalism, se înșală.
Din păcate și în ultimii 20 de ani au fost manifestări similare comuniștilor (adică confiscarea banilor). Astfel am găsit la un moment dat un carnet de CEC de la bunică-mea cu vro 5000 de lei din 87. Câți bani credeți că mai pot să scot de pe el? Fix 50 de bani...

Atâta timp cât există un venit minim garantat de stat (adică bani primiți ca să nu faci nimic), atâta timp cât există categorii privilegiați față de alții (vezi judecători și militari), atâta timp cât există monopol asigurat de stat (vezi notari), sistemul nu se poate numi capitalist.
E un socialism mascat - nu mai e dictatura aceea dar tot un fel de socialism e.
La fel există "privilegiați" - de exemplu "politicieni" care acuma dă bacalaureatul, dar în curând o să devină avocați datorită unei legi minunate inventate de ei, clienții de partid, sau pur și simplu toți cei care își permit să ignore legea, să trăiască deasupra legii. Deci și acum unii sunt mai egali decât ceilalți.

luni, 17 ianuarie 2011

HTPC - Continuarea


Miercuri mi-a venit jucăria. După câteva ore de muncă am reușit să modific carcasa, astfel încât să încapă tot ce vroiam să-i pun. Acuma are unitate de BD, hard și placa de bază e montată.


Suportul pentru placa de bază l-am reciclat dintr-o carcasă normală ATX, pe care am tăiat-o la dimensiuni potrivite. Acum puteți admira "opera" completă.


Ce mai lipsește este plăcuța care leagă panoul de comandă de calculator. Pentru aceasta mi-a venit un ATMega16 vineri, dar n-am avut timp să mă ocup de ea. Astfel momentan pornesc calculatorul cu șurubelnița :).

Sistemul se încălzește destul de puternic, mai ales placa video integrată. Temperatura maximă a fost cam 65 de grade Celsius. Probabil că îi voi monta ceva ventilator silențios (cu Q-Fan control activat), care să-l țină sub 50 de grade. Din testele mele rămâne și așa destul de silențios.
Între timp i-am instalat Ubuntu 10.10 versiunea de 32 de biți. După ce vine a doua memorie, o să schimb kernelul pe versiunea care suportă PAE (Physical Address Extension) - o extensie care permite unui sistem de 32 de biți să acceseze mai mult de 3GB de memorie RAM.
După instalarea XBMC am observat că am o groază de screen tearing. După ce m-am jucat cam o oră cu rata de refresh, fără vreun succes, am găsit pe un forum o idee care a rezolvat instant problema. A trebuit doar să dezactivez efectele vizuale din Ubuntu și tearing-ul a dispărut.
În final am pus în funcțiune și telecomanda, astfel dacă săptămâna aceasta termin panoul de comandă, sistemul va fi complet funcțional.

miercuri, 12 ianuarie 2011

HTPC - Aventura continuă


Ieri după masă am fost sunat de cei de la Debo. Și-au cerut scuze din motiv că furnizorul lor a trimis doar un singur modul de memorie, în loc de două câte am comandat. Și-au asumat greșeala, azi sau mâine primesc placa de bază și un modul, iar săptămâna viitoare îmi trimit și al doilea modul, gratuit în mod evident.

Între timp am golit carcasa, refolosesc o carcasă de la un Pioneer BDP-94HD, am alăturat o poză cu cutia „curățată” și panoul de comandă. La câte șuruburi am scos, nu mă miră că a costat cândva $1000 :D (n-am dat eu bani pe el, stați liniștiți). Probabil că voi fi nevoit să dau afară și unitatea de Blu-ray, deoarece după măsurătorile mele placa de bază ar trebui să intre cam 4 cm sub ea, și nu sunt convins că va încăpea, dar asta voi vedea când ajunge la mine.

luni, 10 ianuarie 2011

Finanțarea universităților românești

... sau care este problema cu acestea.

De mult mă bate gândul să scriu și despre acest subiect. Toată lumea se plânge pe o parte de subfinanțare, pe de altă parte de calitatea scăzută a absolvenților din ultima vreme.

Problema din păcate pornește de la modul de finanțare. Atâta timp cât universitățile sunt plătite după numărul de studenți, este clar că interesul lor va fi de a „fabrica” cât mai mult diplome.

Dacă cineva crede că este rentabil pentru universități să ceară taxă de la studenți, greșește amarnic. Universitățile primesc aproximativ de două ori mai mulți bani de la stat pentru un student bugetat decât plătește unul cu taxă.
Totodată sistemul e așa gândit încât studenții să termine cumva facultatea. De exemplu în Germania, dacă te prezinți de 3 ori la un examen pentru o materie și nu-l iei, ești exmatriculat. La noi un student poate să dea un examen de câte ori vrea sau până când se plictisește sau până se plictisește examinatorul de el. Asta e un mare dezavantaj, menținut mai ales din cauza metodei de finanțare (dacă ați uitat, scopul universităților este să aibă cât mai mulți studenți bugetați).

Cum s-ar putea rezolva problema? Păi o primă modalitate ar fi plata taxei pentru întregul ciclu de x ani pentru un student admis. În același timp acesta își pierde dreptul de a mai fi bugetat. Acest lucru pe o parte i-ar obliga să fie mai conștiincioși, pe de altă parte le-ar da libertatea necesară universităților. Astfel studenții care nu sunt îndeajuns de buni ar fi filtrați destul de repede, numărul absolvenților ar scădea, dar calitatea acestora ar crește imens.

vineri, 7 ianuarie 2011

HTPC - Primele obstacole

Încă n-a venit jucăria, dar m-am apucat deja cu un coleg care se pricepe la electronică să proiectăm un panou de comandă, refolosind carcasa unui player vechi și nefuncțional.

Totul bine și frumos, mă duc să caut un ATMega168, din păcate nu era, așa că am luat un ATMega162, pe care l-am crezut mai bun. Ulterior mi-am dat seama că nici ATMega168 nu era bun pentru că are prea puțini pini. ATMega162 în schimb n-are convertor analog-digital, de care am nevoie pentru butoane (refolosesc întreg panoul de comandă al playerului dezafectat). Dat fiind că un ADC ar fi dublat costul circuitului, acuma am comandat un ATMega16, care sper să vină săptămâna viitoare, și poate atunci ne putem apuca și de circuit.

Până atunci aștept cu nerăbdare și veștile legate de placa de bază :).

marți, 4 ianuarie 2011

Gadgeturi #1 - Aventuri cu routerul și începuturile HTPC-ului meu

După ce aseară am re-flashuit routerul wireless de acasă (Linksys WRT610N) cu CFE-ul (un fel de BIOS pentru embedded) pentru Linksys E3000, azi m-a cuprins febra cumpărăturilor. Dar despre asta după o scurtă paranteză.

Mă surpinde întotdeauna faptul cum cei de la marketing reușesc să redenumească același produs cu alt software și să-l vândă cu x%, în cazul de față cu 10 dolari - 5.9%, mai scump, deși updateurile de software în aceste cazuri de obicei sunt gratuite.
Noroc cu cei de la Forumul dd-wrt migrarea a fost ușoară și rapidă. Ulterior regret că n-am cumpărat Netgear WNDR3700 (procesor mai rapid), dar pe vremea când am luat Linsys-ul, cel de la Netgear nu exista.
De ce aveam nevoie de acest upgrade m-ar întreba lumea. De când am routerul, folosesc un firmware custom, tot de pe pagina dd-wrt și n-am avut nici-o problemă până zilele trecute când am observat că acesta mai are 20 de bytes de NVRAM liber. Pentru cei care nu știu nvram în acest caz înseamnă o zonă în memoria flash a routerului unde se stochează diferite setări.
Noroc că E3000 are această memorie dublată (60K în loc de 30), iar trecerea implică un simplu update de CFE urmat de un update de firmware.
Dacă are cineva nevoie de ajutor în astfel de probleme, stau la dispoziția voastră.

După această scurtă paranteză să mă întorc la ideea inițială, respectiv cumpărăturile. De ceva vreme am ajuns la concluzia că vreau un HTPC (Home Theater PC) complet silențios pentru a mă uita la filme acasă, dat fiind că de multe ori mi-e lene să car/scot laptopul, acesta fiind un „monstru” de 17".
De la bun început mă gândeam la o soluție Atom/Ion deoarece aceasta consumă relativ puțin (tot sistemul în jur de 40-45W) și trebuie să fie relativ ușor de răcit și fără ventilatoare.

După foarte multe căutări am ajuns la concluzia că în cazul meu cea mai bună alegere va fi o placă de bază Asus AT3IONT-I DELUXE, principalele avantaje fiind că vine cu o sursă de tip laptop - neavând nevoie de altă sursă - și Wi-Fi + BlueTooth integrat. Combinația performanță preț m-a convins.

Din păcate nu prea multe magazine țin în stoc acest produs, majoritatea o listează pe site, dar n-au termene de livrare. Până la urmă am ajuns să-l comand de la debo deoarece am mai cumpărat de la ei și totul a fost ok + am putut plăti cu cardul de credit. Singurul dezavantaj e că și de la ei va dura cam 5-10 zile până primesc produsul, împreună cu cele 2 module de DDR3 pe care le-am comandat.

După ce primesc placa de bază mă apuc de construit sistemul... și voi reveni cu o nouă postare despre impresiile lăsate.