Ghidul utilizatorului de produse bancare (I)

... sau cum să profiți de bănci în loc să profite ele de tine

Acest ghid l-am scris pentru cei care din ignoranță sau comoditate preferă să înghită orice porcărie de la bănci, în loc să aleagă produsul cel mai potrivit lor în situația lor concretă. Nu voi face reclamă nici-unei bănci, nici nu vă recomand să folosiți produsele prezentate, vreau doar să vă informez asupra posibilităților pe care le aveți dacă vă informați un pic.


1. Conturi de salarii, pensii, conturi curente Primul produs bancar cu care se întâlnește orice utilizator de produse bancare este contul curent. Acesta poate să vină în diferite arome: cont de salariu, cont de pensie sau cont curent chel.
Dat fiind că oricine care interacționează cu banca în România este obligat să-și facă măcar un cont curent, acesta a devenit vaca de muls a bancherilor. Astfel multe bănci au comisioane de "administrare" care variază de la 1 leu până cam la 10 lei pe lună pentru aceste conturi. Nu prea înțeleg ce mare lucru de administrare necesită niște cifre într-un calculator, dar asta e o discuție separată. Ca să evitați plata acestor comisioane, trebuie să vă alegeți un cont curent care preferabil nu are comision de administrare sau are un comision cât mai mic. În mod evident comisionul poate fi "compensat" de alte beneficii (gen card cashback, etc.).Evitați băncile și conturile curente cu comisioane aberante de genul: "comision de depunere bani", "comision de încasare" etc.Evitați să primiți extras lunar prin poștă, acesta de obicei vă poate costa câteva lei pe lună.
Există bănci care oferă bonusuri substanțiale pentru "privilegiul" de a deveni clientul lor. Aceste oferte trebuie vânate de oricare utilizator avansat al produselor bancare. Dacă de exemplu angajatorul vostru nu are o convenție de salariu cu o bancă anume (adică puteți să vă primiți salariul în orice cont), atunci puteți prinde oferte extrem de bune de genul:
- primești suma X (de la zeci până la sute de lei) dacă îți faci cont de salariu la noi
- primești card cashback (adică cardul de salariu îți aduce y% înapoi la cumpărături)
- primești card prin care poți să retragi bani de la orice bancomat
În mod evident și pensionarii pot beneficia de oferte similare. Este important de ținut minte că nu sunteți căsătoriți cu banca, dacă nu vă mai convin produsele băncii pe care o folosiți, pur și simplu mergeți la alta - sunt cel puțin 20 la noi.

Sunt câteva produse care de multe ori sunt asociate conturilor curent, de care aveți sau nu aveți nevoie, respectiv vă pot costa foarte mulți bani, sau deloc.
1.a. Cardul atașat contului Existența acestui card nu întotdeauna este obligatorie și de multe ori presupune și ea niște costuri. În general este neimportant dacă este Visa sau Mastercard, important e:
- ce comisioane îți ia banca pentru "privilegiul" de a avea acel card și ce îți oferă în schimb.
De exemplu unele bănci îți oferă acel card cu comision zero în primul an (sau în cazuri fericite pe tot parcursul relației cu banca). În mod evident nu are nici-un avantaj să ai un card gratuit dacă dai de exemplu 7 lei pe lună pe un cont curent. Întotdeauna trebuie privită suma cheltuielilor și beneficiilor. Încercați să căutați oferte cu comision zero (chiar și pe timp limitat - după 11 luni închideți contul și nu mai plătiți nimic) și preferabil ori cashback amintit mai sus, sau cel puțin fără comision de retragere de la bancomate. Practic acest card va fi sursa voastră de cash când aveți nevoie de așa ceva.
1.b. Internet banking La contul de salariu, respectiv la contul pe care îl folosiți des, este util să aveți și serviciu de Internet banking (fiecare bancă are brand propriu pentru a denumi acest serviciu). Important și aici este nivelul comisionului lunar (care preferabil e zero, deoarece nu mai mergeți să pierdeți timpul unui angajat de la ghișeu, care poate juca solitaire în acest timp), dar și beneficiile aduse. De exemplu unele bănci au comisioane mult mai mici la transferuri (că nu vreți să umblați cu geanta de bani de la o bancă la alta) prin internet banking sau bonusuri la dobânda depozitelor etc. Nu este obligatoriu să folosiți serviciul pentru toate conturile și la toate băncile. Unde e gratuit, în mod evident este mai comod, așă că vă recomand, unde vă costă bani, evitați acest produs, de obicei comisionul lunar e mai mare decât beneficiile aduse (respectiv rar se întâmplă ca beneficiile să fie așa de mari ca să compenseze comisionul de administrare).
La sfârșitul acestui articol v-aș face un simplu calcul în lei al comisioanelor lunare, luând câteva oferte din piață (ca să vă faceți idee despre câți bani nu ar mai trebui să dați degeaba băncilor):

	Banca 1	Banca 2	Banca 3
Comision administrare cont	7.5	3.6	0
Comision administrare card	3.75	0.83	0 sau 1.5
Comision Internet banking	5.75	4.6	0

Într-un an, clientul "Băncii 1" plătește 204 lei, clientul "Băncii 2" 109 lei, iar clientul "Băncii 3" plătește 0 în primul an, iar doar din al doilea an ar plăti 14 lei pe lună comision de administrare card (dacă mai este în acel moment clientul "Băncii 3").
Și n-am luat în calcul decât comisioanele de bază, fără alte beneficii, care nu sunt mai mari în cazul băncilor cu comisioane mai mari!!!
Dacă poți să primești un serviciu gratuit (sau mai ieftin), de ce să-l alegi pe cel mai scump? Doar dacă e mai bun! Dacă e același atunci alege cel mai ieftin! N-are sens să dai 200 de lei pe an (sau poate chiar mult mai mult) degeaba la bănci. Dacă calculăm și o retragere medie de 1000 de lei pe lună cu comision de 0.2%, asta ar mai adăuga cel puțin 24 de lei pe an la banii achitați băncii. Cu 228 de lei eu cred că se mai pot face destul de multe, poți să mergi în oraș (de câteva ori chiar), poți să-ți iei haine, etc. De ce să-i dai la bancă?

Câteva gânduri despre coplata la sănătate

Nu mă apuc să fac critică asupra sistemului de asigurări de sănătate, deoarece s-ar putea scrie cărți despre acesta. În schimb mă gândeam să scriu despre coplata pentru serviciile medicale. Unu la mână, ideea nu mi se pare neapărat rea, problema este cu implementarea. Respectiv ce mi-aș dori, este plafonarea la o sumă de genul 100-200 de RON a contribuțiilor plătite de angajat respectiv angajator. Din păcate nu numai că nu se vorbește de așa ceva, ba chiar vor să mărească povara pentru angajați (impozit progresiv). Ceea ce mi se cretinitate cu adevărat este metoda de departajare a celor care trebuie să plătească respectiv nu trebuie să plătească. Astfel pensionarul care are 701 RON (sau după alte surse 741) pe lună, este așa de bogat, încât își permite coplata, dar cel cu 699 pe lună nu? Mi se pare extrem de aberant, și arată exact gândirea tâmpită a guvernanților. Sau cel care muncește pe salariul minim pe economie, adică 700 de lei brut (ceea ce înseamnă de fapt 530 de RON) este mai bogat decât pensionarul care are 699 de lei pensie? Așa conducători, așa țară...

Antreprenoriat contra reglementări

Cred că toată lumea a aflat că Uniunea Socialistă Europeană a interzis deja becurile incandescente de peste 60W și în curând vor fi interzise de la comercializare toate becurile incandescente. Niște antreprenori ingenioși în schimb au găsit o soluție. Vând becurile incandescente ca "heat bulbs" adică becuri pentru încălzire. Nimic mai simplu. Prețurile sunt ce-i drept un pic piperate, dar mă bucur că nu sunt singurul căruia nu-i place lumina becurilor economice, chiar dacă consumă mai puțin etc. Oricum afacerea este demnă de urmat. Siteul de care vorbesc este aici. După ce la anul vor fi interzise complet, mă aștept ca astfel de afaceri să înflorească peste tot.

Un pic despre date macroeconomice

Ieri după Masterchef am prins și eu emisiunea lui Guran prin care se bucura cum România ar fi avut de fapt o creștere de 0.3% față de trimestrul I 2011. Mamă ce de creștere, dacă păstrăm acest ritm, peste vro 233 de ani ne dublăm PIB-ul. România este o țară în curs de dezvoltare. Asta înseamnă că până când PIB(PPP)/cap de locuitor nu ajunge măcar la un nivel comparabil cu celelalte țări UE (măcar la nivelul Ungariei - adică cam 80% în plus) vom fi în continuare foarte săraci față de restul, iar creșterile ar trebui să fie cu pași mai mari. Celelalte țări din jurul nostru în listă (v. aici) au în general creșteri de peste 5% p.a. Asta înseamnă că în aproximativ 14 ani își dublează PIBul iar dacă ritmul de creștere rămâne susținut, decalajul față de țările dezvoltate scade. La noi momentan decalajul crește față de țările dezvoltate. Germania a avut creștere în jur de 2%, noi una de 0.3%...

Un alt subiect care a provocat extaz la Guran este creșterea nominală care a fost de al 135 mld la 145 mld de lei, adică în jur de 7.4%. Și totuși PIB real a crescut cu 0.3% și se mira cum. Păi vă zic eu cum. Pentru că rata inflației publicată de INS e o minciună. Nu am avut o inflație de 2.1% ci una de 7.1%. Cum se face o astfel de minciună? Statistic în mod evident. De exemplu nu se ia în calcul produsele petroliere în calculul inflației, că nu consumăm așa ceva nu? Sau nu se ia în calcul materiile prime. Alte produse poate au o pondere foarte mare etc. Diferența mare între rata oficială a inflației și deflatorul PIB folosit pentru a calcula PIB real se explică astfel. Întrebarea mea este totuși, de ce nu se folosește aceași valoare pentru amândouă? Ne furăm mai ușor căciula așa?

Și dacă tot scriu despre teme macro, mă enervează discuția despre deficitul bugetar. Se zice că un deficit bugetar de 3% din PIB e acceptabil ... blabla... Păi fraților, în România se colectează sub formă de taxe și impozite cam 30-33% din PIB. Asta înseamnă un deficit bugetar de 10%!!! din buget. Adică minunatul nostru stat cheltuie cu 10% mai mult decât câștigă. Și cel mai amuzant e faptul că întotdeauna deficitul se explică cu varii teorii Keynesiste, de genul că statul trebuie să stimuleze economia... blablabla... Eu am o părere destul de proastă despre Keynes în general (el susținând printre altele că noile tehnologii înlocuiesc forța de muncă și vai e nasol cu tehnologia că o să fim toți șomeri, sau că dacă îți sparge unul geamul, asta de fapt e bine pentru economie, că vai o să aibă geamgiul de lucru) așa că aș prefera mai puține investiții minunate (gen monstrul de catedrală sau autostrăzi de 2 benzi la preț de 20). Ceea ce mă duce cu gândul la alegeri (iar), și constat că nu există partid în România care să mă reprezinte. Adică un partid liberal (nu vorbesc de PNL - ăia tot un fel de socialiști sunt, dar de altă culoare). Poate ar fi momentul să-mi înființez propriul partid :D. Așa măcar aș ști cu cine votez.

Numele proștilor pe toate gardurile

... sau încă un motiv pentru mine de a nu vota cu USL. În primul rând trebuie să specific că îmi sunt indiferenți politicienii din România, nu simpatizez cu nici-un partid, asta pentru că nu există nici-un partid cu adevărat liberal în această țară. Dar de azi indiferența față de USL s-a transformat în ură din cauza metodelor de a face campanie. De azi dimineața geamul biroului la care lucrez este acoperit cu un banner electoral (vezi poza) prin care abia mai intră lumină.

Nici nu știi dacă e zi sau noapte, dacă plouă sau dacă e soare. Stai ca la buncăr. Știu că vina principală este al administratorului clădirii, dar este inadmisibil, ca fără a consulta pe cei care închiriază un spațiu în respectiva clădire, să obtureze complet vizibilitatea acestora. Din acest motiv o să îndemn pe toată lumea să NU voteze cu USL. Nu-mi pasă cu cine votați, dar vă rog, nu cu USL :). Nu de alta, dar dacă înainte de alegeri deja fac așa ceva, ce o să facă dacă o să fie aleși? O să ne ignore toate drepturile? O să calce pe noi. Mulțumesc, dar nu astfel de politicieni îmi doresc în țara asta.

Impozite - idei și propuneri

Dacă în postarea anterioară am arătat că taxarea muncii din România este împovărătoare, hai să încerc să dau și soluții. Nu sunt perfecte, probabil nici originale, dar după părerea mea ar reduce risipa, și ar ajuta economia în mai multe feluri.
În primul rând propun plafonarea contribuțiilor la o anumită sumă fixă. Să zicem 300 de lei pentru sănătate (angajat + angajator). Poate fi reper de exemplu procentajul actual plafonat la valoarea din salariul mediu brut. Pentru această sumă oricine ar beneficia de tratament de URGENȚĂ și probabil de aici s-ar acoperi și tratamentul pentru bolnavii cronici. Cine vrea mai mult, să-și facă asigurare privată. În general spitalele ar trebui privatizate, astfel s-ar putea stopa risipa din sistemul medical. Mi se pare strigător de cer că ne plângem că medicii noștrii sunt prost plătiți (ceea ce sunt), dar se aruncă miliarde pe echipamente care zac nefolosite în subsolul spitalelor. Un spital privat nu și-ar permite să cumpere echipamente pentru a le ține doar să se adune praful pe ele și să se uzeze moral fără să fie folosite măcar odată. Medicii buni și ei ar fi răsplătiți mai bine de spitale, pentru că interesul fiecărui spital ar fi să aibă medici cât mai buni. Momentan avem și medici buni (noroc cu ei), dar avem și foarte mulți medici proști (if you pay with peanuts, all you get is monkeys). Nu ar fi nici asta un sistem perfect probabil (asiguratorii pot încerca să abuzeze de sistem și să nu permită anumite intervenții etc.), dar risipa ar fi mai mică și sunt calitatea actului medical s-ar îmbunătăți considerabil, de asta sunt convins.
În al doilea rând aș plafona contribuțiile la fondul de pensii. Tot la o sumă fixă. De exemplu 500 de RON. Această sumă fixă ar însemna că și pensia de la stat ar fi limitată la o sumă fixă, de exemplu maxim 500 de RON (nu am făcut calcule cu cifre exacte sunt doar nișțe propuneri). Pensia de la stat trebuie să asigure minimul necesar de supraviețuire. Cine vrea pensie mai mare, are alte variante. Își poate economisi o parte din câștiguri, poate investi în ceva care să-i aducă venit la bătrânețe, sau să plătească cotizații într-un fond privat. E problema individului.
În general sunt adeptul statului minimal, dar nu minimal așa de extrem de exemplu cum propune în mai multe articole dl. prof. Glăvan. Sunt de acord că multe servicii trebuie privatizate și aportul statului redus la minim în economie. Autostrăzi sau în general infrastructură se pot construi în parteneriate public-privat adevărate (nu în stilul românesc). Asta ar însemna de exemplu că o firmă semnează un angajament cu statul că vrea să facă de exemplu autostrada București-Brașov. Firma construiește autostrada din resurse proprii, și timp de 20-30 de ani o primește în concesiune, percepe taxă pe ea, o întreține. După 30 de ani se renegociază contractul (că cineva tot va trebui s-o întrețină) - și după 30 de ani de exemplu statul poate primi bani pentru dreptul firmei de a opera în continuare autostrada respectivă, sau firma poate fi obligată să reducă taxa, dat fiind că și-a amortizat investiția.
Sunt în schimb servicii ale statului care cu greu ar putea fi privatizate, pentru că ar deschide o cale largă pentru abuzuri. Nu aș privatiza poliția, pompierii sau justiția. Acestea sunt instituții care după părerea mea ar putea fi foarte ușor abuzate dacă ar fi obligate să facă profit ca orice firmă. Vă imaginați că poliția (care și așa are norme de amenzi) ar face tot posibilul să găsească motive să ne amendeze, sau ne-am putea trezi cu pompieri de tipul pompierilor lui Crassus.
Totuși sunt ferm convins că multe servicii oferite de stat ar putea fi privatizate și astfel s-ar putea crește eficiența lor. Așa poate n-ar mai costa un kilometru de autostrađă dublu față de Elveția (că la noi sunt munți, nu-i așa?) și nici deszăpezirea drumurilor n-ar costa de trei ori cât în Norvegia (că iarna la noi parcă-i mai grea și mai lungă).
PS:Mi s-a atras atenția cum contribuțiile sociale nu sunt taxe și impozite, ci doar "contribuții". Nu sunt de acord, pentru că din punctul meu de vedere sunt doar impozite mascate. Ar fi "contribuții" dacă ar fi opționale. Din punctul meu de vedere nici RCA nu este neapărat o asigurare, ci un impozit încasat de asiguratori (pe de altă parte măcar recunosc utilitatea RCA, așa cu problemele sale cum e).

Impozite, impozite și impo... (taxe)

M-am săturat deja să încerc să explic la ignoranți că impozitul de 16% și salariul brut sunt o minciună sfruntată a statului. S-a mai explicat de 1000 de ori, și pentru unii degeaba explici. Eu dacă vreu să-mi fac firmă și să angajez un om, păi e jale. Să zicem că găsesc pe unul care vrea 2500 de RON. Pentru el va trebui să fac un buget de salarii de 4561 de RON. Calculul arată cam așa:

Toate sumele detaliate (Fluturaşul de salariu)
Sume referitoare la angajat
Salariul brut	3564
Bonuri de masa	0
Sporuri impozabile	0
Reţineri angajat
CAS individual 10.5 %	374
Şomaj 0.5 %	18
Asigurări de sănătate 5.5 %	196
Deducere personală funcţie de bază	0
Impozit pe salariu	476
Sporuri NEimpozabile	0
Salariul net	2500
Sume referitoare la angajator
Reţineri angajator
CASS 5.2 %	185
Şomaj 0.5 %	18
CAS 20.8 %	741
FNUASS 0.85 %	30
Fond de risc si accidente 0.4 %*	14
Fond creanţe salariale 0.25 %	9
Fond total de salariu	4651

În concluzie din salariul complet angajatul ia 54.81% iar statul ia 45.18%.
Dar hoția nu se oprește aici. Angajatul meu după ce ia banii acasă are două posibilități. Ori cheltuie banii, ori îi pune deoparte (parțial sau total). Dacă pune deoparte banii (sub saltea) atunci el pierde în fiecare an procentul corespunzător inflației. Dacă decide să cheltuiască banii atunci în cel mai bun caz mai dă 500 de lei la stat sub formă de TVA, dacă în schimb cumva se hotărește să cumpere benzină pe banii respectivi, atunci dă cam jumătate. Adica dintr-un salariu de 4561 de lei, el se poate bucura de doar 1300 de lei. Restul sunt colectate de stat. Concluzia vă las s-o trageți și singuri.