Despre carduri de credit - curs pentru avansați

Cardurile de credit au o reputație destul de proastă, dar folosite cu cap ele pot reprezenta o sursă adițională de venituri și nu de cheltuieli.În articolele despre alegerea cardului de credit majoritatea se focusează pe detalii care nu neapărat sunt relevante pentru utilizatorul avansat de carduri, de genul dobândă, sumă minimă de rambursat etc.
Utilizatorul avansat de carduri de credit nu vrea să plătească dobânzi, nu vrea să retragă de la bancomat, nu vrea să ramburseze suma minimă, ci dimpotrivă vrea să plătească cardul integral înainte de data scadenței.
Ce e important în cazul cardurilor de credit este ce îi oferă bonus utilizatorului și la ce costuri.
Până acum nu s-a obosit nimeni să facă o listă cu cele mai bune carduri din acest punct de vedere din România.
Articolul nu este reclamă. Cardurile vor fi prezentate în ordinea în care le văd eu personal utilitatea. Pentru alții ordinea poate fi diferită.
În general prezint doar comisioanele directe asociate cardului, dar trebuie avut în vedere că unele bănci pot avea și alte costuri gen costuri de cont curent dacă e obligatoriu să ai unul pentru a deține cardul. În multe cazuri nu-i nevoie de un cont curent suplimentar, alimentarea cardului fiind posibilă prin simplu transfer bancar la un IBAN specificat de bancă. În acest caz, pentru rezultate optime e important să nu fie comisionat contul de unde se face transferul.
O mențiune specială merită cardurile cu rate fără dobândă. În funcție de scenariu unele carduri oferă această facilitate. Dobânzile bancare sunt mici la depozite/conturi de economii, dar de exemplu 10000 de lei în 12 rate egale aduce un venit de 42 de lei dacă banii sunt ținuți într-un cont de economii cu dobândă de 1%. Dacă merită sau nu depinde de fiecare.
Am adăugat la sfârșit limitele de credit pentru cardurile respective, de obicei se acordă în limita a 3 salarii, deci dacă minimul e 9000 trebuie să aveți salariul minim de 3000 de RON.
Mai e o categorie de carduri, cele care oferă beneficii limitate de genul mile bonus la companie aeriană X, puncte loialitate la compania Y, reduceri la magazinul Z etc. Aceste carduri nu fac obiectul acestui articol, dar pot avea utilitate în funcție de nevoile fiecăruia.
Cardurile analizate oferă beneficii oriunde, la orice plată. Cardurile care oferă sub 1% cashback iarăși sunt excluse cashbackul fiind prea mic pentru a fi competitiv în momentul de față.

1. UniCreditCard Principal

Beneficii:

• 2% înapoi la orice tranzacție, max 100 RON/lună
• 20 de puncte dacă e folosit în prima lună la comercianți, 1 punct = 1 leu
• Cumpărăturile peste 300 de lei pot fi plătite în rate fără dobândă.

Costuri:

• Comision de administrare 50 RON/an - plătibil cu 40 de puncte
• Card suplimentar 25 RON/an

Altele:

• Limite (min/max): 700 - 35000 RON
• Campania limitată până la 31.03.2017 ceea ce limitează utilitatea, dar momentan cel mai bun card cashback de pe piață.

2. Visa Gold Bancpost

Beneficii:

• până la 1.5% înapoi la orice tranzacție, max 980 RON/lună (teoretic 1000, dar practic 7*140)
• Zero comision de administrare în primul an, gratis pentru întotdeauna dacă e achiziționat ca al doilea card de la Bancpost. De exemplu poți avea un card mai ieftin gen Cardul Wizz card principal și Visa Gold card secundar gratis.
• Cumpărăturile peste 200 de lei pot fi plătite în 6 rate fără dobândă, unele magazine oferă mai multe rate.
• Un card suplimentar gratuit.
• Asigurare de călătorie, asigurare a cumpărăturilor până la 90 de zile. Practic dacă iei telefon și îl spargi în primele 3 luni, primești banii înapoi.t

Costuri:

• Comision de administrare 100 RON/an

Altele:

• Limite (min/max): 9000 - 38000 RON

3. American Express Gold Bancpost

Beneficii:

• 2% înapoi la orice tranzacție, max 980 RON/lună
• Zero comision de administrare în primul an, gratis pentru întotdeauna dacă e achiziționat ca al doilea card de la Bancpost. De exemplu poți avea un card mai ieftin gen Cardul Wizz/Visa card principal și American Express Gold card secundar gratis.
• Cumpărăturile peste 200 de lei pot fi plătite în 6 rate fără dobândă, unele magazine oferă mai multe rate.

Costuri:

• Comision de administrare 150 RON/an 
• Comision de conversie valutară 2% la plăți care nu sunt în RON sau USD. Din proprie experiență conversia la USD se face la un curs cam cu 1.5% mai slab decât oficialul.

Altele:

• Limite (min/max): 9000 - 38000 RON
• Acceptat doar în anumite locații, ceea ce îi limitează utilitatea.

4. Visa Classic Bancpost

Beneficii:

• până la 1% înapoi la orice tranzacție, max 980 RON/lună (teoretic 1000, dar practic 7*140)
• Zero comision de administrare în primul an.
• Cumpărăturile peste 200 de lei pot fi plătite în 6 rate fără dobândă, unele magazine oferă mai multe rate.
• Un card suplimentar gratuit.
• Asigurare de călătorie, asigurare a cumpărăturilor până la 90 de zile. Practic dacă iei telefon și îl spargi în primele 3 luni, primești banii înapoi.

Costuri:

• Comision de administrare 30 RON/an

Altele:

• Limite (min/max): 1500 - 10000 RON
• Recomandat în general celor care nu-și permit Visa Gold după ce se termină promoția de la Unicredit.

La sfârșit vă întrebați, merită să-mi bat capul cu 1-2% înapoi? Da merită. 10000 RON cheltuiți aduc 100-200 de RON fără nici-un efort suplimentar. Cu 100 de lei poți scoate soția/prietena la o cină romantică.
Posesia unui card de acest tip nu înseamnă că trebuie neapărat să cumpărăm mai mult, ci doar schimbând cash la card putem câștiga bani în plus, cu condiția să fim chibzuiți și să plătim la termen soldul cardului.

Adevărată față a UE

Știu că mai sunt dator cu a doua parte a articolului legat de produsele bancare, dar am fost destul de ocupat în ultima vreme. În schimb citind ultimele știri n-am putut să nu reacționez. Știrile sunt, ca de obicei senzaționaliste, iRealitatea zice Taxa-şoc impusă de UE în Cipru dă o lovitură dură oligarhilor ruşi, titlul dat de wall-street.ro fiind un pic mai imparțial, SOC in Cipru: toate depozitele bancare vor fi TAXATE dupa salvarea tarii prin bailout, dar la fel de grăitor. În mare măsură ideea este că pentru a salva Ciprul, UE îi obligă ca toate depozitele să fie taxate, cele sub 100000 de euro cu 6.75%, cele peste cu 9.9%. Poate cea mai obiectivă analiză o are riscograma cu articolul Legătura submarină Cipru – Grecia – Germania – Rusia şi motivul pentru care ea s-a fisurat.
Lăsând la o parte polemicile cu oligarhii ruși și cu cei care își făceau firme prin Cipru pentru a plăti taxe mai mici, cu această măsură Uniunea Socialistă a Europei și-a arătat adevărata față. Cum să confiști o parte din averea muncită a oamenilor cu atâta nesimțire. Și așa se plătesc peste tot taxe peste taxe pentru a întreține birocrația excesivă. În unele țări mai mult decât jumătate din cât se produce în țara respectivă se duce către bugetul de stat. Stat care aruncă cu banii stânga-dreapta, după care va fi "salvat" cu banii cetățenilor. Și nu a oricăror cetățeni ci a celor care sunt cumpătați și pun bani deoparte.
Oare e corect ca cei care ia credite și cheltuie tot ce câștigă să fie "salvați", iar cei care muncesc și economisesc să fie "amendați" pentru ceea ce au aruncat pe geam ceilalți? Și încetul cu încetul spre asta se îndreaptă lumea. Dar asta nu poate să dureze foarte mult, că până la urmă cei care muncesc și pun deoparte bani se vor sătura să-i mai țină în spate pe cei care abia așteaptă să profite pe urma lor. Lumea va ajunge să fie un mare "Twentieth Century Motor Company" - pentru cine nu știu la ce mă refer, recomand cu căldură Atlas Shrugged. Pe scurt o să ajungem într-o lume în care se va vrea ca toți să muncim după posibilități și să fim plătiți după nevoi. Și cei cu nevoi o să aibă nevoi din ce în ce mai mari, iar cei care muncesc la un moment dat se vor sătura să muncească pentru nevoile altora, și atunci probabil că lumea se va schimba.
Revenind la Cipru, privesc cu îngrijorare întâmplările. Ce s-a întâmplat este un precedent periculos în UE, și încrederea oamenilor în bănci o să scadă probabil și mai mult. Mă întreb dacă asta va fi salvarea miraculoasă. Că prin inflație n-au reușit să confiște destul din avuția oamenilor, nici prin taxele enorme. Acum încearcă calea directă, direct din economiile oamenilor.
Și așa devine din nou actual South Park:
... și unii de prin blogosferă ziceau că SUA o duce rău...

Ghidul utilizatorului de produse bancare (I)

... sau cum să profiți de bănci în loc să profite ele de tine

Acest ghid l-am scris pentru cei care din ignoranță sau comoditate preferă să înghită orice porcărie de la bănci, în loc să aleagă produsul cel mai potrivit lor în situația lor concretă. Nu voi face reclamă nici-unei bănci, nici nu vă recomand să folosiți produsele prezentate, vreau doar să vă informez asupra posibilităților pe care le aveți dacă vă informați un pic.


1. Conturi de salarii, pensii, conturi curente Primul produs bancar cu care se întâlnește orice utilizator de produse bancare este contul curent. Acesta poate să vină în diferite arome: cont de salariu, cont de pensie sau cont curent chel.
Dat fiind că oricine care interacționează cu banca în România este obligat să-și facă măcar un cont curent, acesta a devenit vaca de muls a bancherilor. Astfel multe bănci au comisioane de "administrare" care variază de la 1 leu până cam la 10 lei pe lună pentru aceste conturi. Nu prea înțeleg ce mare lucru de administrare necesită niște cifre într-un calculator, dar asta e o discuție separată. Ca să evitați plata acestor comisioane, trebuie să vă alegeți un cont curent care preferabil nu are comision de administrare sau are un comision cât mai mic. În mod evident comisionul poate fi "compensat" de alte beneficii (gen card cashback, etc.).Evitați băncile și conturile curente cu comisioane aberante de genul: "comision de depunere bani", "comision de încasare" etc.Evitați să primiți extras lunar prin poștă, acesta de obicei vă poate costa câteva lei pe lună.
Există bănci care oferă bonusuri substanțiale pentru "privilegiul" de a deveni clientul lor. Aceste oferte trebuie vânate de oricare utilizator avansat al produselor bancare. Dacă de exemplu angajatorul vostru nu are o convenție de salariu cu o bancă anume (adică puteți să vă primiți salariul în orice cont), atunci puteți prinde oferte extrem de bune de genul:
- primești suma X (de la zeci până la sute de lei) dacă îți faci cont de salariu la noi
- primești card cashback (adică cardul de salariu îți aduce y% înapoi la cumpărături)
- primești card prin care poți să retragi bani de la orice bancomat
În mod evident și pensionarii pot beneficia de oferte similare. Este important de ținut minte că nu sunteți căsătoriți cu banca, dacă nu vă mai convin produsele băncii pe care o folosiți, pur și simplu mergeți la alta - sunt cel puțin 20 la noi.

Sunt câteva produse care de multe ori sunt asociate conturilor curent, de care aveți sau nu aveți nevoie, respectiv vă pot costa foarte mulți bani, sau deloc.
1.a. Cardul atașat contului Existența acestui card nu întotdeauna este obligatorie și de multe ori presupune și ea niște costuri. În general este neimportant dacă este Visa sau Mastercard, important e:
- ce comisioane îți ia banca pentru "privilegiul" de a avea acel card și ce îți oferă în schimb.
De exemplu unele bănci îți oferă acel card cu comision zero în primul an (sau în cazuri fericite pe tot parcursul relației cu banca). În mod evident nu are nici-un avantaj să ai un card gratuit dacă dai de exemplu 7 lei pe lună pe un cont curent. Întotdeauna trebuie privită suma cheltuielilor și beneficiilor. Încercați să căutați oferte cu comision zero (chiar și pe timp limitat - după 11 luni închideți contul și nu mai plătiți nimic) și preferabil ori cashback amintit mai sus, sau cel puțin fără comision de retragere de la bancomate. Practic acest card va fi sursa voastră de cash când aveți nevoie de așa ceva.
1.b. Internet banking La contul de salariu, respectiv la contul pe care îl folosiți des, este util să aveți și serviciu de Internet banking (fiecare bancă are brand propriu pentru a denumi acest serviciu). Important și aici este nivelul comisionului lunar (care preferabil e zero, deoarece nu mai mergeți să pierdeți timpul unui angajat de la ghișeu, care poate juca solitaire în acest timp), dar și beneficiile aduse. De exemplu unele bănci au comisioane mult mai mici la transferuri (că nu vreți să umblați cu geanta de bani de la o bancă la alta) prin internet banking sau bonusuri la dobânda depozitelor etc. Nu este obligatoriu să folosiți serviciul pentru toate conturile și la toate băncile. Unde e gratuit, în mod evident este mai comod, așă că vă recomand, unde vă costă bani, evitați acest produs, de obicei comisionul lunar e mai mare decât beneficiile aduse (respectiv rar se întâmplă ca beneficiile să fie așa de mari ca să compenseze comisionul de administrare).
La sfârșitul acestui articol v-aș face un simplu calcul în lei al comisioanelor lunare, luând câteva oferte din piață (ca să vă faceți idee despre câți bani nu ar mai trebui să dați degeaba băncilor):

	Banca 1	Banca 2	Banca 3
Comision administrare cont	7.5	3.6	0
Comision administrare card	3.75	0.83	0 sau 1.5
Comision Internet banking	5.75	4.6	0

Într-un an, clientul "Băncii 1" plătește 204 lei, clientul "Băncii 2" 109 lei, iar clientul "Băncii 3" plătește 0 în primul an, iar doar din al doilea an ar plăti 14 lei pe lună comision de administrare card (dacă mai este în acel moment clientul "Băncii 3").
Și n-am luat în calcul decât comisioanele de bază, fără alte beneficii, care nu sunt mai mari în cazul băncilor cu comisioane mai mari!!!
Dacă poți să primești un serviciu gratuit (sau mai ieftin), de ce să-l alegi pe cel mai scump? Doar dacă e mai bun! Dacă e același atunci alege cel mai ieftin! N-are sens să dai 200 de lei pe an (sau poate chiar mult mai mult) degeaba la bănci. Dacă calculăm și o retragere medie de 1000 de lei pe lună cu comision de 0.2%, asta ar mai adăuga cel puțin 24 de lei pe an la banii achitați băncii. Cu 228 de lei eu cred că se mai pot face destul de multe, poți să mergi în oraș (de câteva ori chiar), poți să-ți iei haine, etc. De ce să-i dai la bancă?

Câteva gânduri despre coplata la sănătate

Nu mă apuc să fac critică asupra sistemului de asigurări de sănătate, deoarece s-ar putea scrie cărți despre acesta. În schimb mă gândeam să scriu despre coplata pentru serviciile medicale. Unu la mână, ideea nu mi se pare neapărat rea, problema este cu implementarea. Respectiv ce mi-aș dori, este plafonarea la o sumă de genul 100-200 de RON a contribuțiilor plătite de angajat respectiv angajator. Din păcate nu numai că nu se vorbește de așa ceva, ba chiar vor să mărească povara pentru angajați (impozit progresiv). Ceea ce mi se cretinitate cu adevărat este metoda de departajare a celor care trebuie să plătească respectiv nu trebuie să plătească. Astfel pensionarul care are 701 RON (sau după alte surse 741) pe lună, este așa de bogat, încât își permite coplata, dar cel cu 699 pe lună nu? Mi se pare extrem de aberant, și arată exact gândirea tâmpită a guvernanților. Sau cel care muncește pe salariul minim pe economie, adică 700 de lei brut (ceea ce înseamnă de fapt 530 de RON) este mai bogat decât pensionarul care are 699 de lei pensie? Așa conducători, așa țară...

Antreprenoriat contra reglementări

Cred că toată lumea a aflat că Uniunea Socialistă Europeană a interzis deja becurile incandescente de peste 60W și în curând vor fi interzise de la comercializare toate becurile incandescente. Niște antreprenori ingenioși în schimb au găsit o soluție. Vând becurile incandescente ca "heat bulbs" adică becuri pentru încălzire. Nimic mai simplu. Prețurile sunt ce-i drept un pic piperate, dar mă bucur că nu sunt singurul căruia nu-i place lumina becurilor economice, chiar dacă consumă mai puțin etc. Oricum afacerea este demnă de urmat. Siteul de care vorbesc este aici. După ce la anul vor fi interzise complet, mă aștept ca astfel de afaceri să înflorească peste tot.

Un pic despre date macroeconomice

Ieri după Masterchef am prins și eu emisiunea lui Guran prin care se bucura cum România ar fi avut de fapt o creștere de 0.3% față de trimestrul I 2011. Mamă ce de creștere, dacă păstrăm acest ritm, peste vro 233 de ani ne dublăm PIB-ul. România este o țară în curs de dezvoltare. Asta înseamnă că până când PIB(PPP)/cap de locuitor nu ajunge măcar la un nivel comparabil cu celelalte țări UE (măcar la nivelul Ungariei - adică cam 80% în plus) vom fi în continuare foarte săraci față de restul, iar creșterile ar trebui să fie cu pași mai mari. Celelalte țări din jurul nostru în listă (v. aici) au în general creșteri de peste 5% p.a. Asta înseamnă că în aproximativ 14 ani își dublează PIBul iar dacă ritmul de creștere rămâne susținut, decalajul față de țările dezvoltate scade. La noi momentan decalajul crește față de țările dezvoltate. Germania a avut creștere în jur de 2%, noi una de 0.3%...

Un alt subiect care a provocat extaz la Guran este creșterea nominală care a fost de al 135 mld la 145 mld de lei, adică în jur de 7.4%. Și totuși PIB real a crescut cu 0.3% și se mira cum. Păi vă zic eu cum. Pentru că rata inflației publicată de INS e o minciună. Nu am avut o inflație de 2.1% ci una de 7.1%. Cum se face o astfel de minciună? Statistic în mod evident. De exemplu nu se ia în calcul produsele petroliere în calculul inflației, că nu consumăm așa ceva nu? Sau nu se ia în calcul materiile prime. Alte produse poate au o pondere foarte mare etc. Diferența mare între rata oficială a inflației și deflatorul PIB folosit pentru a calcula PIB real se explică astfel. Întrebarea mea este totuși, de ce nu se folosește aceași valoare pentru amândouă? Ne furăm mai ușor căciula așa?

Și dacă tot scriu despre teme macro, mă enervează discuția despre deficitul bugetar. Se zice că un deficit bugetar de 3% din PIB e acceptabil ... blabla... Păi fraților, în România se colectează sub formă de taxe și impozite cam 30-33% din PIB. Asta înseamnă un deficit bugetar de 10%!!! din buget. Adică minunatul nostru stat cheltuie cu 10% mai mult decât câștigă. Și cel mai amuzant e faptul că întotdeauna deficitul se explică cu varii teorii Keynesiste, de genul că statul trebuie să stimuleze economia... blablabla... Eu am o părere destul de proastă despre Keynes în general (el susținând printre altele că noile tehnologii înlocuiesc forța de muncă și vai e nasol cu tehnologia că o să fim toți șomeri, sau că dacă îți sparge unul geamul, asta de fapt e bine pentru economie, că vai o să aibă geamgiul de lucru) așa că aș prefera mai puține investiții minunate (gen monstrul de catedrală sau autostrăzi de 2 benzi la preț de 20). Ceea ce mă duce cu gândul la alegeri (iar), și constat că nu există partid în România care să mă reprezinte. Adică un partid liberal (nu vorbesc de PNL - ăia tot un fel de socialiști sunt, dar de altă culoare). Poate ar fi momentul să-mi înființez propriul partid :D. Așa măcar aș ști cu cine votez.

Impozite - idei și propuneri

Dacă în postarea anterioară am arătat că taxarea muncii din România este împovărătoare, hai să încerc să dau și soluții. Nu sunt perfecte, probabil nici originale, dar după părerea mea ar reduce risipa, și ar ajuta economia în mai multe feluri.
În primul rând propun plafonarea contribuțiilor la o anumită sumă fixă. Să zicem 300 de lei pentru sănătate (angajat + angajator). Poate fi reper de exemplu procentajul actual plafonat la valoarea din salariul mediu brut. Pentru această sumă oricine ar beneficia de tratament de URGENȚĂ și probabil de aici s-ar acoperi și tratamentul pentru bolnavii cronici. Cine vrea mai mult, să-și facă asigurare privată. În general spitalele ar trebui privatizate, astfel s-ar putea stopa risipa din sistemul medical. Mi se pare strigător de cer că ne plângem că medicii noștrii sunt prost plătiți (ceea ce sunt), dar se aruncă miliarde pe echipamente care zac nefolosite în subsolul spitalelor. Un spital privat nu și-ar permite să cumpere echipamente pentru a le ține doar să se adune praful pe ele și să se uzeze moral fără să fie folosite măcar odată. Medicii buni și ei ar fi răsplătiți mai bine de spitale, pentru că interesul fiecărui spital ar fi să aibă medici cât mai buni. Momentan avem și medici buni (noroc cu ei), dar avem și foarte mulți medici proști (if you pay with peanuts, all you get is monkeys). Nu ar fi nici asta un sistem perfect probabil (asiguratorii pot încerca să abuzeze de sistem și să nu permită anumite intervenții etc.), dar risipa ar fi mai mică și sunt calitatea actului medical s-ar îmbunătăți considerabil, de asta sunt convins.
În al doilea rând aș plafona contribuțiile la fondul de pensii. Tot la o sumă fixă. De exemplu 500 de RON. Această sumă fixă ar însemna că și pensia de la stat ar fi limitată la o sumă fixă, de exemplu maxim 500 de RON (nu am făcut calcule cu cifre exacte sunt doar nișțe propuneri). Pensia de la stat trebuie să asigure minimul necesar de supraviețuire. Cine vrea pensie mai mare, are alte variante. Își poate economisi o parte din câștiguri, poate investi în ceva care să-i aducă venit la bătrânețe, sau să plătească cotizații într-un fond privat. E problema individului.
În general sunt adeptul statului minimal, dar nu minimal așa de extrem de exemplu cum propune în mai multe articole dl. prof. Glăvan. Sunt de acord că multe servicii trebuie privatizate și aportul statului redus la minim în economie. Autostrăzi sau în general infrastructură se pot construi în parteneriate public-privat adevărate (nu în stilul românesc). Asta ar însemna de exemplu că o firmă semnează un angajament cu statul că vrea să facă de exemplu autostrada București-Brașov. Firma construiește autostrada din resurse proprii, și timp de 20-30 de ani o primește în concesiune, percepe taxă pe ea, o întreține. După 30 de ani se renegociază contractul (că cineva tot va trebui s-o întrețină) - și după 30 de ani de exemplu statul poate primi bani pentru dreptul firmei de a opera în continuare autostrada respectivă, sau firma poate fi obligată să reducă taxa, dat fiind că și-a amortizat investiția.
Sunt în schimb servicii ale statului care cu greu ar putea fi privatizate, pentru că ar deschide o cale largă pentru abuzuri. Nu aș privatiza poliția, pompierii sau justiția. Acestea sunt instituții care după părerea mea ar putea fi foarte ușor abuzate dacă ar fi obligate să facă profit ca orice firmă. Vă imaginați că poliția (care și așa are norme de amenzi) ar face tot posibilul să găsească motive să ne amendeze, sau ne-am putea trezi cu pompieri de tipul pompierilor lui Crassus.
Totuși sunt ferm convins că multe servicii oferite de stat ar putea fi privatizate și astfel s-ar putea crește eficiența lor. Așa poate n-ar mai costa un kilometru de autostrađă dublu față de Elveția (că la noi sunt munți, nu-i așa?) și nici deszăpezirea drumurilor n-ar costa de trei ori cât în Norvegia (că iarna la noi parcă-i mai grea și mai lungă).
PS:Mi s-a atras atenția cum contribuțiile sociale nu sunt taxe și impozite, ci doar "contribuții". Nu sunt de acord, pentru că din punctul meu de vedere sunt doar impozite mascate. Ar fi "contribuții" dacă ar fi opționale. Din punctul meu de vedere nici RCA nu este neapărat o asigurare, ci un impozit încasat de asiguratori (pe de altă parte măcar recunosc utilitatea RCA, așa cu problemele sale cum e).

Impozite, impozite și impo... (taxe)

M-am săturat deja să încerc să explic la ignoranți că impozitul de 16% și salariul brut sunt o minciună sfruntată a statului. S-a mai explicat de 1000 de ori, și pentru unii degeaba explici. Eu dacă vreu să-mi fac firmă și să angajez un om, păi e jale. Să zicem că găsesc pe unul care vrea 2500 de RON. Pentru el va trebui să fac un buget de salarii de 4561 de RON. Calculul arată cam așa:

Toate sumele detaliate (Fluturaşul de salariu)
Sume referitoare la angajat
Salariul brut	3564
Bonuri de masa	0
Sporuri impozabile	0
Reţineri angajat
CAS individual 10.5 %	374
Şomaj 0.5 %	18
Asigurări de sănătate 5.5 %	196
Deducere personală funcţie de bază	0
Impozit pe salariu	476
Sporuri NEimpozabile	0
Salariul net	2500
Sume referitoare la angajator
Reţineri angajator
CASS 5.2 %	185
Şomaj 0.5 %	18
CAS 20.8 %	741
FNUASS 0.85 %	30
Fond de risc si accidente 0.4 %*	14
Fond creanţe salariale 0.25 %	9
Fond total de salariu	4651

În concluzie din salariul complet angajatul ia 54.81% iar statul ia 45.18%.
Dar hoția nu se oprește aici. Angajatul meu după ce ia banii acasă are două posibilități. Ori cheltuie banii, ori îi pune deoparte (parțial sau total). Dacă pune deoparte banii (sub saltea) atunci el pierde în fiecare an procentul corespunzător inflației. Dacă decide să cheltuiască banii atunci în cel mai bun caz mai dă 500 de lei la stat sub formă de TVA, dacă în schimb cumva se hotărește să cumpere benzină pe banii respectivi, atunci dă cam jumătate. Adica dintr-un salariu de 4561 de lei, el se poate bucura de doar 1300 de lei. Restul sunt colectate de stat. Concluzia vă las s-o trageți și singuri.

Pe marginea noii taxe auto

Taxa auto din România mi s-a părut din start o cretinitate, cu singurul scop de a ajuta Dacia să vândă mai multe mașini. Noua variantă în opinia celor de la ZF va afecta piața mașinilor mai vechi de patru ani. Probabil că așa va fi, dar eu pun pariu că vom asista la urmatorul fenomen: Cei care cumpără mașini la mâna a doua vor face doar un contract de vânzare-cumpărare și nu va mai înmatricula mașina pe numele său. Va lua doar talonul și cartea de identitate a mașinii, se angajează că plătește taxe și impozite și gata. Deja cunosc multe cazuri de acest gen. Și spre deosebire de mașinile aduse de afară, nu e obligatoriu să reînmatriculezi o mașină când o vinzi în interiorul țării. Oricum sunt curios de celelalte efecte perverse ale taxei auto.

Îndobitocire imobiliară

Uite că cei de la wall-street.ro au realizat un articol în care încearcă să convingă lumea, cum te costă aproximativ la fel de mult rata la bancă decât chiria.
Sursa de date este una indubitabil obiectivă și de necontestat (pentru cei cu mintea mai înceată, epitetele anterioare sunt ironice), imobiliare.ro
Din moment ce siteul respectiv publică doar anunțurile proprietarilor și își face statistică doar din acestea, acestă statistică e destul de irelevantă.
Momentan, văd doar cazul meu, care stau în chirie, și chiria e pe la jumătate față de cât ar costa un apartament similar cu Prima Plasă. De alte credite să nu mai pomenim. Înțeleg și eu dorința de a fi proprietar, dar nu cu orice preț. Prefer să stau în chirie pe moment și din cauza mobilității. Dacă vreau să mă mut din diverse motive, e simplu, pun tot ce am în portbagaj și pa. Dacă vreau să emigrez, la fel. În alt oraș din România oricum nu m-aș muta.
În fine, revenind la idee, statistica aceea este înșelătoare și irelevantă. În contextul actual cei care vor să investească în locuințe, ar trebui să stea în așteptare. Părearea mea e, că ar fi destul de frustrant să vezi că ai dat 60000 de euro pe un apartament și la 6 luni să găsești ceva asemănător la 55000. Și între timp ai mai dat și la bancă măcar 1500 de eur.
Just my two cents.

"Masacru" pe bursele lumii

Acum câteva zile am intrat în argumente cu Lav despre investiții în bursă. Uite că am avut dreptate, e destul de riscant să-ți investești tot ce ai în perioada asta pe bursă. Azi deja prin toate canalele de TV au început cu "urlatul" că vai de burse și nu se știe când se oprește căderea. Sau citez de pe money.ro: "„Cine ar putea spune exact şi nici nu mai are importanţă ce anume a declanşat nebunia. Problema este ce va urma? Veştile proaste a umplut paharul, cele despre datoriile suverane (ale Guvernelor, n.red.) europene, adăugate la soluţia de compromis pentru evitarea default- ului american“, constată Răzvan Paşol, preşedintele casei de brokeraj Intercapital Invest."
Păi dat fiind că moșu e la muncă în Norvegia, vă zic eu de ce au scăzut puternic bursele lumii. Au scăzut puternic pentru că s-a ajuns într-o zonă de ofertă. Au scăzut pentru că pe 1 mai s-a realizat o confluență de cicluri, iar băieții deștepți s-au apucat să-și marcheze profiturile. Din 1. mai a fost primul val de scădere și a durat până mijlocul lui iunie. Acuma suntem în valul trei al scăderii pe graficul zilnic și pe cel săptămânal.



Deci perspectiva pe termen scurt este de creștere. Pe termen mediu spre lung în schimb mă aștept la scăderi deoarece pe graficul lunar abia a început valul 1 sau 3 (aici nu sunt foarte sigur pe mine) cu adevărat.


Dacă e valul 3 atunci Dow ar putea scădea sub minimele din 2008, și probabil s-ar întoarce la vro 5500 de puncte. Dacă e valul 1 atunci probabil că pe la 8000-8500 se va întoarce. Asta fiind perspectivă de termen lung, nu-i un scenariu nicidecum sigur, și ar trebui să dureze cam un an cel puțin până se adeverește.. dacă.

Momentan cred că scăderea s-a cam consumat, sau e aproape de a se consuma. Probabil că bursele vor reveni pe creștere și prima rezistență dacă nu mă înșel este pe la 12200 de puncte pentru DOW.
N-am avut niciodată curajul să fac prezicieri, asta fiind prima. Hai să vedem dacă am dreptate.

Despre tema Ținutului Secuiesc

M-a întrebat ieri un prieten ce părere am despre circul cu Ținutul Secuiesc. Nu cred că aș putea să formulez mai bine decât autorul acestui articol.
Susțin și eu că ar fi nevoie de descentralizare, fondurile colectate de fiecare să rămână la ei. De ce trebuie impozitul de la o firmă din Brașov să ajungă la București? De ce nu se colectează la nivel local toate impozitele și doar de ex. 10% să fie trimis la București pentru susținerea aparatului birocratic, apărare etc. Cu restul se descurcă fiecare cum poate, sau cum are.

Articol interesant despre credite

Cristian Dogaru are un articol foarte interesant despre credite cu titlul “Ati facut un copil? Si ce, o sa vreti reesalonarea creditului de fiecare data cand mai faceti unul?”.
În mare parte insistă asupra riscurilor pe care le întâmpină un om care se împrumută pe 25-30 de ani, recomand cu căldură tuturor care intenționează să devină sclavul băncilor.

Despre BCR

M-am dus azi să-mi închid un card pe care nu-l mai folosesc. Cică am avut pe el aproape 6 lei, dar am fost informat că oricum n-am ce să mai retrag deoarece comisionul de retragere este 0.4% minim 6 lei. Prost am fost că n-am mai pus vro 5 lei în cont ca să scot din bancomat măcar 10 lei. Nu din cauza banilor, ci din cauza principiului. Adică ce sunt eu? Benefactorul BCR ca să le fac cadou 6 lei din banii pe care i-am muncit. Puteam să beau o bere pe acei bani de exemplu :D.
În fine, sunt bucuros că am mai scăpat de o bancă (și așa sunt încă client la 4 alte bănci). Pe de altă parte putea să vină și funcționara de la ghișeu cu această idee, așa că a ajuns și BCR pe lista mea de bănci cu care n-o să mai lucrez niciodată.

Duduie sau bubuie

Cred că toţi cei care citesc bloguri economice au văzut că azi s-a început marcarea de profituri pe toate bursele de mărfuri. Pentru cine a pierdut știrile, principalele articole care tratează problema sunt scrise de:
Horea Mihaltan,
Cristian Dogaru
Lucian Davidescu
Tind sa fiu de acord cu cei care zic că sunt posibile câteva cicluri de creșteri și descreșteri, dar maximele de până acum nu cred că vor mai fi atinse în viitorul apropiat. Părerea mea este că procesul care a început stinge bulele existente gen argint, dar probabil va cauza începutul altor bule peste câteva luni, spre finalul acestui an.
Fundamentaliștii ca Flavian zic că acuma este momentul intrării pe argint etc., dar eu nu cred că asta e o mișcare chiar inspirată. Nu știu dacă se vor atinge valorile din 2008, dar probabil că vom ajunge aproape de ele, înainte ca un nou ciclu de creșteri să înceapă.
La noi în România în schimb duduie economia, inflația e de peste 8%, imobiliarele cică vor crește și ele, ieșim din recesiune, și o nouă epocă de aur va începe, în care toți vom avea salarii de 5000 de euro și o să plătim pe garsoniere de 20 de mp cel puțin 100000 de euro, că tot e mai ieftin decât în Tokio.

Metoda de calcul preț apartamente

Citind pe blogul Tavanulfals, un utilizator care se semnează cu meme a dat o formulă interesantă și după părerea mea destul de realistă pentru a calcula pretul corect pentru un apartament. Se referă la București dar poate fi aplicat și la alte orașe, în principiu cu modificarea în jos al prețului de start pe metru pătrat. De exemplu pentru brașov aș reduce prețul la metru pătrat cam la 600, deci prețul de start ar fi 45000, iar prețul final cam 24-25000 în cel mai rău caz.

Socoteala apartament:
75 mp x 800euro = 60.000 euro
an 1986-1989 = -18.000 euro (a trecut 30% din viata lui)
lipsa termopane = -1500 euro
lipsa izolatie termica = -4000 euro
parchet vechi/lipsa = -2000 euro
instalatie electrica aluminiu = -2000 euro
instalatii sanitare vechi(scurgeri…etc) = -500 euro
calorifere vechi = -500 euro
Usi vechi = -1000 euro
aproape de scoala, metrou, mijloace transport= 2000 euro
departe de scoala, metrou, mijloace transport = N-AS CUMPARA

===========================
Total 75mp 32.500 euro (se pare ca si notarii au calculat la fel)

Iluzia bunăstării prin PIB și rare momente de sinceritate

Încep cu a doua, respectiv rarele momente de sinceritate. Asta a avut dl. Botiș ieri. După care a început să se sucească. Probabil i-a dat cineva peste bot. Oricum este clar demonstrabil că sistemul de pensii "pay as you go" e o schemă piramidală. Vine statul, colectează niște bani de la cei care muncesc și distribuie printre cei care sunt pensionari. Banii pe care îi primesc pensionarii n-are nici-o legătură cu suma cotizată de-a lungul vieții active.

Înapoi la iluzia bunăstării pe care o poate produce creșterea de PIB. Că se discută des despre asta la tembelizor mai nou. Sunt dispus să pun un pariu că 95% din populația țării habar n-are ce reprezintă exact PIBul, de metoda de calcul nici să nu mai vorbim. Economiștii dintre noi ar zice că PIB este consum + investiții + exporturi − importuri. Eu mai degrabă aș asemăna PIB cu cifra de afaceri a unei companii. Și dacă suntem cinstiți, cifra de afaceri în sine nu zice absolut nimic despre o companie. E ca în bancul cu contabilii, care merg pe stradă și văd un rahat.
Zice unul: -Îți dau 1000 lei dacă mănânci jumătate din acest rahat.
Zis și făcut, se trezește și al doilea: -Îți dau și eu 1000 de lei dacă mănânci cealaltă jumătate de rahat.
Acceptă și primul tranzacția, și la sfârșit constată:
-Auzi, noi am rahatul ăsta gratis?
-Da, dar am făcut rulaj de 2000 de lei.

Cam așa stă și treaba cu PIB, dacă se face "rulaj" PIB crește, dar asta nu înseamnă că bunăstarea a crescut.

Finanțarea universităților românești

... sau care este problema cu acestea.

De mult mă bate gândul să scriu și despre acest subiect. Toată lumea se plânge pe o parte de subfinanțare, pe de altă parte de calitatea scăzută a absolvenților din ultima vreme.

Problema din păcate pornește de la modul de finanțare. Atâta timp cât universitățile sunt plătite după numărul de studenți, este clar că interesul lor va fi de a „fabrica” cât mai mult diplome.

Dacă cineva crede că este rentabil pentru universități să ceară taxă de la studenți, greșește amarnic. Universitățile primesc aproximativ de două ori mai mulți bani de la stat pentru un student bugetat decât plătește unul cu taxă.
Totodată sistemul e așa gândit încât studenții să termine cumva facultatea. De exemplu în Germania, dacă te prezinți de 3 ori la un examen pentru o materie și nu-l iei, ești exmatriculat. La noi un student poate să dea un examen de câte ori vrea sau până când se plictisește sau până se plictisește examinatorul de el. Asta e un mare dezavantaj, menținut mai ales din cauza metodei de finanțare (dacă ați uitat, scopul universităților este să aibă cât mai mulți studenți bugetați).

Cum s-ar putea rezolva problema? Păi o primă modalitate ar fi plata taxei pentru întregul ciclu de x ani pentru un student admis. În același timp acesta își pierde dreptul de a mai fi bugetat. Acest lucru pe o parte i-ar obliga să fie mai conștiincioși, pe de altă parte le-ar da libertatea necesară universităților. Astfel studenții care nu sunt îndeajuns de buni ar fi filtrați destul de repede, numărul absolvenților ar scădea, dar calitatea acestora ar crește imens.

Sistemul de impozite

De multe ori mă întreb de ce sunt firmele discriminate pozitiv de sistemul de impozitare. De ce o firmă plătește doar 16% impozit pe profit și în anumite cazuri TVA pe bunurile achiziționate, în timp ce eu ca angajat plătesc cam 45% din salariul complet ca impozit + încă 24% TVA dacă îmi folosesc salariul pentru consum.
De ce nu plătesc și angajații impozit pe profit 16% ca firmele.
Ideea ar fi următoarea - dacă aleg să-mi cheltui banii, oricum plătesc 24% TVA, iar dacă la sfârșit de an îmi mai rămân bani, pe aceia să plătesc impozit pe profit, ca orice firmă. Mi s-ar părea mult mai echitabil decât sistemul actual.
Un astfel de sistem s-ar putea implementa foarte ușor cu dezvoltarea metodelor electronice de plată. Dar nu aceasta este interesul statului din păcate, și în primul rând al politicienilor. Interesul lor, cel puțin în România, este de a împovăra cât mai puternic oamenii care muncesc, ca să împartă banii obținuți între ei și votacii lor (prin diverse forme - gen pensii de la stat, făină :P sau posturi călduțe pentru membrii de familie).
Daca toate plățile s-ar efectua electronic, o astfel de schimbare ar fi chiar banală, evaziunea ar fi aproape inexistentă, și nici motivația pentru evaziune n-ar fi așa de mare.
Care sunt șansele să vedem așa ceva implementat în România? 0 (zero) barat. Pentru că cei mai mari evazioniști sunt printre altele politicienii noștri.

Bună dimineața domnule Isărescu!

După ce de ani buni de zile blogerii propovăduiesc că fiscalitatea este excesivă și că acest lucru descurajează munca uite că s-a trezit și dl. Isărescu să se plângă de contribuțiile sociale de pe plaiurile mioritice. (sursa: mediafax.ro)

Nu trebuie să fii economist ca să-ți dai seama că modelul curent de pensii de la stat este falimentar. Din moment ce populația scade, pe o parte din cauza natalității scăzute, pe de altă parte din cauza episoadelor de emigrări masive din țară, este normal ca un sistem de redistribuire a sărăciei de acest tip să devină falimentar. Umila mea părere este următoarea: contribuțiile sociale trebuie limitate, adică nimeni să nu plătească mai mult de un anumit plafon pentru contribuții (de exemplu1 1000 de lei). Pensia de la stat trebuie și ea limitată la suma de 600 de lei de exemplu (adică minimul pe economie). Cine vrea mai mult, să pună deoparte, să cotizeze la un fond privat etc. Soluții există destule. Poate astfel și tineretul ar putea fi motivat să rămână solidari cu părinții lor, să-i ajute la bătrânețe, așa cum era pe vremuri.

Sunt adeptul unui stat minimal, care să joace doar rolul de arbitru în economie, dar care să nu încerce să "stimuleze" economia prin diverse metode. Nu înțeleg de ce în unele orașe (de ex. București) se acordă subvenții enorme de încălzire pentru iarnă. De ce eu cetățean din Brașov trebuie să plătesc ca "amărâtul" (care poate nici nu-i așa de amărât) din București, Iași sau Cluj să beneficieze de căldură mai ieftină. Fiecare să plătească exact cât consumă, fără nici-o subvenție. Acum o să-mi aud că ce să facă săracii bătrâni cu o pensie de 3-400 de lei pe lună. Săracii aceia de bătrâni probabil au copii care să-i ajute, sau dacă stă la bloc într-un oraș mare, nu-i oprește nimeni să vândă apartamentul și să se mute la țară, sa cultive ceva cartof și alte legume, să țină un porc și zece găini, pentru a-și satisface nevoile imediate. Pun pariu că o astfel de mutare le-ar asigura destui bani în plus ca să nu mai aibă grija zilei de mâine.
Dacă mă uit la bunicii mei, cât lucrează la vârsta lor (81 respectiv 84 de ani), în ciuda tuturor problemelor de sănătate, ajung la concluzia că cei care se plâng sunt doar leneși. Au devenit răsfățați de societate și acum dacă le e un pic mai greu, le e pur și simplu lene să facă ceva împotriva acestei stări. Preferă să meargă să protesteze în față la ceva clădire a unei autorități pentru ca cineva să le asigure traiul. Bunicii mei n-au timp de așa ceva. Și ei au o pensie mică, dar n-au timp să protesteze. În loc să se plângă scot cartofii semănați primăvara, cresc porci și găini și se încălzesc cu lemne într-o sobă. Nu sunt bogați dar nici n-o să moară de foame, iar dacă au nevoie de ajutor, o primesc de la mine și de la părinții mei. În schimb nici nu ies pe stradă să protesteze, ei muncesc de la răsărit până la apus.