Încep cu a doua, respectiv rarele momente de sinceritate. Asta a avut dl. Botiș ieri. După care a început să se sucească. Probabil i-a dat cineva peste bot. Oricum este clar demonstrabil că sistemul de pensii "pay as you go" e o schemă piramidală. Vine statul, colectează niște bani de la cei care muncesc și distribuie printre cei care sunt pensionari. Banii pe care îi primesc pensionarii n-are nici-o legătură cu suma cotizată de-a lungul vieții active.
Înapoi la iluzia bunăstării pe care o poate produce creșterea de PIB. Că se discută des despre asta la tembelizor mai nou. Sunt dispus să pun un pariu că 95% din populația țării habar n-are ce reprezintă exact PIBul, de metoda de calcul nici să nu mai vorbim. Economiștii dintre noi ar zice că PIB este consum + investiții + exporturi − importuri. Eu mai degrabă aș asemăna PIB cu cifra de afaceri a unei companii. Și dacă suntem cinstiți, cifra de afaceri în sine nu zice absolut nimic despre o companie. E ca în bancul cu contabilii, care merg pe stradă și văd un rahat.
Zice unul: -Îți dau 1000 lei dacă mănânci jumătate din acest rahat.
Zis și făcut, se trezește și al doilea: -Îți dau și eu 1000 de lei dacă mănânci cealaltă jumătate de rahat.
Acceptă și primul tranzacția, și la sfârșit constată:
-Auzi, noi am rahatul ăsta gratis?
-Da, dar am făcut rulaj de 2000 de lei.
Cam așa stă și treaba cu PIB, dacă se face "rulaj" PIB crește, dar asta nu înseamnă că bunăstarea a crescut.
vineri, 4 martie 2011
vineri, 28 ianuarie 2011
De 28 ianuarie
Nu-i nimic special în ziua aceasta, doar că n-am avut altă idee de titlu.
Am văzut la TV cum toți lătracii plângeau femeia care a fost mușcată de câini în curtea la nu știu ce instituție. Nimeni nu-și punea problema că ea n-avea ce căuta acolo și de fapt s-a dus acolo să fure fier vechi... asta zice multe despre sistemul de valori din țara noastră. Nu există respect pentru proprietatea altora, o mentalitate rămasă din comunism, unde mulți se simțeau îndreptățiți să fure din bunul "comun".
O a doua știre deplânsă pe larg era infarctul CJ din Argeș. Eu sunt absolut convins că om cinstit nu poate ajunge să facă carieră în politică în România. Așa că nu înțeleg răzvrătirea împotriva judecătorilor. Ei măcar și-au făcut treaba... chiar dacă pe comandă politică.
Am văzut la TV cum toți lătracii plângeau femeia care a fost mușcată de câini în curtea la nu știu ce instituție. Nimeni nu-și punea problema că ea n-avea ce căuta acolo și de fapt s-a dus acolo să fure fier vechi... asta zice multe despre sistemul de valori din țara noastră. Nu există respect pentru proprietatea altora, o mentalitate rămasă din comunism, unde mulți se simțeau îndreptățiți să fure din bunul "comun".
O a doua știre deplânsă pe larg era infarctul CJ din Argeș. Eu sunt absolut convins că om cinstit nu poate ajunge să facă carieră în politică în România. Așa că nu înțeleg răzvrătirea împotriva judecătorilor. Ei măcar și-au făcut treaba... chiar dacă pe comandă politică.
joi, 27 ianuarie 2011
Pentru cei care încă plâng după comunism
Aseară la un moment dat am dat peste știri unde arătau niște oameni care plângeau nostalgic după comunism, că ce bine era, toți avea locuri de muncă, toți aveau unde să stea etc.
Acei oameni cred că n-au trăit pe vremea aceea sau habar n-au ce s-a întâmplat atunci.
Dar hai să luăm lucrurile pe rând.
Din punct de vedere economic, așa cum a arătat și Lucian Davidescu comunismul nu numai că n-a fost benefic, dar chiar a dăunat dezvoltării țării. Nimic nu arată mai bine acest lucru ca graficul de mai jos:
Ce "merite" a avut atunci comunismul? Păi a făcut ce au știut comuniștii mai bine, au redistribuit sărăcia. Era răsplătită lenea și nemunca.
Hai să vă dau și un exemplu: bunicul meu când era tânăr lucra pe câmp pentru niște oameni bogați (înainte de comunism). A strâns bani, iar când vroia să se însoare, s-a gândit să-și ia o căsuță unde să se stabilească. S-a dus în satul vecin, a negociat pentru o casă etc. Din păcate pentru el cu două zile înainte să trebuiască să plătească casa, s-au gândit acei minunați comuniști să confiște efectiv "averile" oamenilor care au muncit pentru ele. Astfel au făcut o lege prin care primii 100 de lei se schimbau cu 20, iar ce era peste 100 primeai 5 lei pentru fiecare suta de lei.
Totul pentru gloria comunismului și pentru a-i face pe toți egali (adică la fel de săraci). Așa s-au transformat banii de casă ai bunicului meu în banii pentru o pereche de bocanci.
Ce mai știau să facă comuniștii? Păi puteau să vină la tine niște funcționari și să-ți ia vaca pentru care ai muncit, i-ai dat de mâncare, l-ai crescut, ca să-l dea la alții care de obicei erau prea leneși să muncească - sau în aceeași ordine de idee, erau "privilegiați" - de exemplu securiști. Deci unii erau mai egali decât alții.
Cei care deplâng comunismul sunt de fapt confuzi, ei plâng după "siguranța" de altădată, să ai un loc de muncă sigur, să ai o locuință pe care îti dă cineva etc.
Cine crede că acum e capitalism, se înșală.
Din păcate și în ultimii 20 de ani au fost manifestări similare comuniștilor (adică confiscarea banilor). Astfel am găsit la un moment dat un carnet de CEC de la bunică-mea cu vro 5000 de lei din 87. Câți bani credeți că mai pot să scot de pe el? Fix 50 de bani...
Atâta timp cât există un venit minim garantat de stat (adică bani primiți ca să nu faci nimic), atâta timp cât există categorii privilegiați față de alții (vezi judecători și militari), atâta timp cât există monopol asigurat de stat (vezi notari), sistemul nu se poate numi capitalist.
E un socialism mascat - nu mai e dictatura aceea dar tot un fel de socialism e.
La fel există "privilegiați" - de exemplu "politicieni" care acuma dă bacalaureatul, dar în curând o să devină avocați datorită unei legi minunate inventate de ei, clienții de partid, sau pur și simplu toți cei care își permit să ignore legea, să trăiască deasupra legii. Deci și acum unii sunt mai egali decât ceilalți.
Acei oameni cred că n-au trăit pe vremea aceea sau habar n-au ce s-a întâmplat atunci.
Dar hai să luăm lucrurile pe rând.
Din punct de vedere economic, așa cum a arătat și Lucian Davidescu comunismul nu numai că n-a fost benefic, dar chiar a dăunat dezvoltării țării. Nimic nu arată mai bine acest lucru ca graficul de mai jos:
Ce "merite" a avut atunci comunismul? Păi a făcut ce au știut comuniștii mai bine, au redistribuit sărăcia. Era răsplătită lenea și nemunca.
Hai să vă dau și un exemplu: bunicul meu când era tânăr lucra pe câmp pentru niște oameni bogați (înainte de comunism). A strâns bani, iar când vroia să se însoare, s-a gândit să-și ia o căsuță unde să se stabilească. S-a dus în satul vecin, a negociat pentru o casă etc. Din păcate pentru el cu două zile înainte să trebuiască să plătească casa, s-au gândit acei minunați comuniști să confiște efectiv "averile" oamenilor care au muncit pentru ele. Astfel au făcut o lege prin care primii 100 de lei se schimbau cu 20, iar ce era peste 100 primeai 5 lei pentru fiecare suta de lei.
Totul pentru gloria comunismului și pentru a-i face pe toți egali (adică la fel de săraci). Așa s-au transformat banii de casă ai bunicului meu în banii pentru o pereche de bocanci.
Ce mai știau să facă comuniștii? Păi puteau să vină la tine niște funcționari și să-ți ia vaca pentru care ai muncit, i-ai dat de mâncare, l-ai crescut, ca să-l dea la alții care de obicei erau prea leneși să muncească - sau în aceeași ordine de idee, erau "privilegiați" - de exemplu securiști. Deci unii erau mai egali decât alții.
Cei care deplâng comunismul sunt de fapt confuzi, ei plâng după "siguranța" de altădată, să ai un loc de muncă sigur, să ai o locuință pe care îti dă cineva etc.
Cine crede că acum e capitalism, se înșală.
Din păcate și în ultimii 20 de ani au fost manifestări similare comuniștilor (adică confiscarea banilor). Astfel am găsit la un moment dat un carnet de CEC de la bunică-mea cu vro 5000 de lei din 87. Câți bani credeți că mai pot să scot de pe el? Fix 50 de bani...
Atâta timp cât există un venit minim garantat de stat (adică bani primiți ca să nu faci nimic), atâta timp cât există categorii privilegiați față de alții (vezi judecători și militari), atâta timp cât există monopol asigurat de stat (vezi notari), sistemul nu se poate numi capitalist.
E un socialism mascat - nu mai e dictatura aceea dar tot un fel de socialism e.
La fel există "privilegiați" - de exemplu "politicieni" care acuma dă bacalaureatul, dar în curând o să devină avocați datorită unei legi minunate inventate de ei, clienții de partid, sau pur și simplu toți cei care își permit să ignore legea, să trăiască deasupra legii. Deci și acum unii sunt mai egali decât ceilalți.
luni, 17 ianuarie 2011
HTPC - Continuarea
Miercuri mi-a venit jucăria. După câteva ore de muncă am reușit să modific carcasa, astfel încât să încapă tot ce vroiam să-i pun. Acuma are unitate de BD, hard și placa de bază e montată.
Suportul pentru placa de bază l-am reciclat dintr-o carcasă normală ATX, pe care am tăiat-o la dimensiuni potrivite. Acum puteți admira "opera" completă.
Ce mai lipsește este plăcuța care leagă panoul de comandă de calculator. Pentru aceasta mi-a venit un ATMega16 vineri, dar n-am avut timp să mă ocup de ea. Astfel momentan pornesc calculatorul cu șurubelnița :).
Sistemul se încălzește destul de puternic, mai ales placa video integrată. Temperatura maximă a fost cam 65 de grade Celsius. Probabil că îi voi monta ceva ventilator silențios (cu Q-Fan control activat), care să-l țină sub 50 de grade. Din testele mele rămâne și așa destul de silențios.
Între timp i-am instalat Ubuntu 10.10 versiunea de 32 de biți. După ce vine a doua memorie, o să schimb kernelul pe versiunea care suportă PAE (Physical Address Extension) - o extensie care permite unui sistem de 32 de biți să acceseze mai mult de 3GB de memorie RAM.
După instalarea XBMC am observat că am o groază de screen tearing. După ce m-am jucat cam o oră cu rata de refresh, fără vreun succes, am găsit pe un forum o idee care a rezolvat instant problema. A trebuit doar să dezactivez efectele vizuale din Ubuntu și tearing-ul a dispărut.
În final am pus în funcțiune și telecomanda, astfel dacă săptămâna aceasta termin panoul de comandă, sistemul va fi complet funcțional.
miercuri, 12 ianuarie 2011
HTPC - Aventura continuă
Ieri după masă am fost sunat de cei de la Debo. Și-au cerut scuze din motiv că furnizorul lor a trimis doar un singur modul de memorie, în loc de două câte am comandat. Și-au asumat greșeala, azi sau mâine primesc placa de bază și un modul, iar săptămâna viitoare îmi trimit și al doilea modul, gratuit în mod evident.
Între timp am golit carcasa, refolosesc o carcasă de la un Pioneer BDP-94HD, am alăturat o poză cu cutia „curățată” și panoul de comandă. La câte șuruburi am scos, nu mă miră că a costat cândva $1000 :D (n-am dat eu bani pe el, stați liniștiți). Probabil că voi fi nevoit să dau afară și unitatea de Blu-ray, deoarece după măsurătorile mele placa de bază ar trebui să intre cam 4 cm sub ea, și nu sunt convins că va încăpea, dar asta voi vedea când ajunge la mine.
luni, 10 ianuarie 2011
Finanțarea universităților românești
... sau care este problema cu acestea.
De mult mă bate gândul să scriu și despre acest subiect. Toată lumea se plânge pe o parte de subfinanțare, pe de altă parte de calitatea scăzută a absolvenților din ultima vreme.
Problema din păcate pornește de la modul de finanțare. Atâta timp cât universitățile sunt plătite după numărul de studenți, este clar că interesul lor va fi de a „fabrica” cât mai mult diplome.
Dacă cineva crede că este rentabil pentru universități să ceară taxă de la studenți, greșește amarnic. Universitățile primesc aproximativ de două ori mai mulți bani de la stat pentru un student bugetat decât plătește unul cu taxă.
Totodată sistemul e așa gândit încât studenții să termine cumva facultatea. De exemplu în Germania, dacă te prezinți de 3 ori la un examen pentru o materie și nu-l iei, ești exmatriculat. La noi un student poate să dea un examen de câte ori vrea sau până când se plictisește sau până se plictisește examinatorul de el. Asta e un mare dezavantaj, menținut mai ales din cauza metodei de finanțare (dacă ați uitat, scopul universităților este să aibă cât mai mulți studenți bugetați).
Cum s-ar putea rezolva problema? Păi o primă modalitate ar fi plata taxei pentru întregul ciclu de x ani pentru un student admis. În același timp acesta își pierde dreptul de a mai fi bugetat. Acest lucru pe o parte i-ar obliga să fie mai conștiincioși, pe de altă parte le-ar da libertatea necesară universităților. Astfel studenții care nu sunt îndeajuns de buni ar fi filtrați destul de repede, numărul absolvenților ar scădea, dar calitatea acestora ar crește imens.
De mult mă bate gândul să scriu și despre acest subiect. Toată lumea se plânge pe o parte de subfinanțare, pe de altă parte de calitatea scăzută a absolvenților din ultima vreme.
Problema din păcate pornește de la modul de finanțare. Atâta timp cât universitățile sunt plătite după numărul de studenți, este clar că interesul lor va fi de a „fabrica” cât mai mult diplome.
Dacă cineva crede că este rentabil pentru universități să ceară taxă de la studenți, greșește amarnic. Universitățile primesc aproximativ de două ori mai mulți bani de la stat pentru un student bugetat decât plătește unul cu taxă.
Totodată sistemul e așa gândit încât studenții să termine cumva facultatea. De exemplu în Germania, dacă te prezinți de 3 ori la un examen pentru o materie și nu-l iei, ești exmatriculat. La noi un student poate să dea un examen de câte ori vrea sau până când se plictisește sau până se plictisește examinatorul de el. Asta e un mare dezavantaj, menținut mai ales din cauza metodei de finanțare (dacă ați uitat, scopul universităților este să aibă cât mai mulți studenți bugetați).
Cum s-ar putea rezolva problema? Păi o primă modalitate ar fi plata taxei pentru întregul ciclu de x ani pentru un student admis. În același timp acesta își pierde dreptul de a mai fi bugetat. Acest lucru pe o parte i-ar obliga să fie mai conștiincioși, pe de altă parte le-ar da libertatea necesară universităților. Astfel studenții care nu sunt îndeajuns de buni ar fi filtrați destul de repede, numărul absolvenților ar scădea, dar calitatea acestora ar crește imens.
vineri, 7 ianuarie 2011
HTPC - Primele obstacole
Încă n-a venit jucăria, dar m-am apucat deja cu un coleg care se pricepe la electronică să proiectăm un panou de comandă, refolosind carcasa unui player vechi și nefuncțional.
Totul bine și frumos, mă duc să caut un ATMega168, din păcate nu era, așa că am luat un ATMega162, pe care l-am crezut mai bun. Ulterior mi-am dat seama că nici ATMega168 nu era bun pentru că are prea puțini pini. ATMega162 în schimb n-are convertor analog-digital, de care am nevoie pentru butoane (refolosesc întreg panoul de comandă al playerului dezafectat). Dat fiind că un ADC ar fi dublat costul circuitului, acuma am comandat un ATMega16, care sper să vină săptămâna viitoare, și poate atunci ne putem apuca și de circuit.
Până atunci aștept cu nerăbdare și veștile legate de placa de bază :).
Totul bine și frumos, mă duc să caut un ATMega168, din păcate nu era, așa că am luat un ATMega162, pe care l-am crezut mai bun. Ulterior mi-am dat seama că nici ATMega168 nu era bun pentru că are prea puțini pini. ATMega162 în schimb n-are convertor analog-digital, de care am nevoie pentru butoane (refolosesc întreg panoul de comandă al playerului dezafectat). Dat fiind că un ADC ar fi dublat costul circuitului, acuma am comandat un ATMega16, care sper să vină săptămâna viitoare, și poate atunci ne putem apuca și de circuit.
Până atunci aștept cu nerăbdare și veștile legate de placa de bază :).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)