Cred că toţi ne-am pus întrebarea oare de ce a fost nevoie de oameni din punctul de vedere al evoluţiei. Oare natura chiar are nevoie de noi? Poate toată evoluţia omenirii s-a întâmplat din cauza unui scop bine definit? Dar care ar fi acel scop?
Din partea mea sunt ferm convins că omul există ca să readucă în ciclul natural atomii de carbon şi moleculele de carbohidraţi care s-au blocat de-a lungul milioanelor de ani în formă de cărbune şi ţiţei.
Pe ce îmi bazez aceasta presupunere? Nivelul concentraţiei de CO2 a fost de chiar şi 10 ori mai mare în erele preistorice, când creşteau cu precădere copaci de peste 100m şi iarbă de 2-3 metrii. Toate plantele acestea "se hrăneau" cu acest dioxid de carbon, iar cu moartea lor şi ajungerea lor în subsol în formă de cărbune şi ţiţei ele au fost "scoase" din ciclul naturii.
Aşa vine şi cealaltă întrebare firească, dacă rostul nostru este să aducem înapoi carbonul blocat sub pământ în ciclul naturii, oare "lupta împotriva încălzirii globale" (încălzire care în mod evident nu a fost cauzat de om), respectiv lupta împotriva emisiilor de CO2 nu este de fapt o luptă împotriva a rostului nostru în natură?
Da avem nevoie de aer respirabil în oraşe, şi de aceea cred că maşinile, motocicletele etc. electrice reprezintă viitorul transportului urban dar consider că aceasta nu este un motiv pentru a taxa aerul respirat, şi nici pentru a nu folosi în continuare combustibili fosili.
Rostul oamenilor este de a fi asemenea lui Dumnezeu.
RăspundețiȘtergereE un pic cam simplistă această explicație. Nu pot să cred că existăm doar pentru a trăi cumva ca după aceea să ni se judece faptele.
RăspundețiȘtergere