luni, 10 ianuarie 2011

Finanțarea universităților românești

... sau care este problema cu acestea.

De mult mă bate gândul să scriu și despre acest subiect. Toată lumea se plânge pe o parte de subfinanțare, pe de altă parte de calitatea scăzută a absolvenților din ultima vreme.

Problema din păcate pornește de la modul de finanțare. Atâta timp cât universitățile sunt plătite după numărul de studenți, este clar că interesul lor va fi de a „fabrica” cât mai mult diplome.

Dacă cineva crede că este rentabil pentru universități să ceară taxă de la studenți, greșește amarnic. Universitățile primesc aproximativ de două ori mai mulți bani de la stat pentru un student bugetat decât plătește unul cu taxă.
Totodată sistemul e așa gândit încât studenții să termine cumva facultatea. De exemplu în Germania, dacă te prezinți de 3 ori la un examen pentru o materie și nu-l iei, ești exmatriculat. La noi un student poate să dea un examen de câte ori vrea sau până când se plictisește sau până se plictisește examinatorul de el. Asta e un mare dezavantaj, menținut mai ales din cauza metodei de finanțare (dacă ați uitat, scopul universităților este să aibă cât mai mulți studenți bugetați).

Cum s-ar putea rezolva problema? Păi o primă modalitate ar fi plata taxei pentru întregul ciclu de x ani pentru un student admis. În același timp acesta își pierde dreptul de a mai fi bugetat. Acest lucru pe o parte i-ar obliga să fie mai conștiincioși, pe de altă parte le-ar da libertatea necesară universităților. Astfel studenții care nu sunt îndeajuns de buni ar fi filtrați destul de repede, numărul absolvenților ar scădea, dar calitatea acestora ar crește imens.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu